Ma culcam tarziu, cu groaza cuibarita in suflet la gandul zilei ce urmeaza. Apoi ma trezeam la 6.30 cel tarziu si plecam sa-mi achit datoria de a avea 3 saptamani de practica. Si inainte de asta, invatatul si examenele imi furau linistea somnului, caci ori de cate ori puneam capul pe perna ma apucau remuscari de lene si pierdere inutila a timpului pretios ce ar fi putut fi inchinat studiului.
Mi se rupea sufletul si bombaneam indelung pentru ca sunt mereu cea care se ridica prima din pat si sunt cea care trebuie sa se pregateasca intr-o casa cuprinsa de somn.
Dar de o saptamana am redescoperit dulceata somnului de dimineata.
Dintr-o ciudata pornire masochista imi pun ceasul sa sune la 7 fix.
Astfel incat, in fiecare dimineata, zorii zilei se coloreaza cu melodia asta:
Dar nu ma trezesc ci imi permit sa atipesc din nou si din nou, cu toropeala specifica somnului de dimineata. Ora care urmeaza pare astfel infinita, dulce si blanda. Nimic nu ma grabeste, nimic nu ma streseaza, ci ma incearca doar bucuria somnului prelungit.
*poza de aici
Vazand poza asta mi-am dat seama ca suntem abonate amandoua la acelasi site. 😛
si eu simt acuma aceasi bucurie..sa pot dormi fara sa simt ca pierd timpu ce l-as putea folosi pentru invatat..sentimentul ca am terminat e ..superb…
Trebuie sa recunosc, somnul de dimineata e cel mai bun si orele in care sti ca dormi fara a te preocupa de momentul trezirii sunt cele mai frumoase. E bine sa dormi.
Hallo! Ce faci? E zece douăzeci şi cinci!!
tu chiar citesti beckett???
@Vania – citesc 🙂
Dragos – de ce atat de uimit? 🙂
de fapt il recitesc. l-am citit in facultate si mi s-a facut dor de el 🙂