Nu e o figura de stil.
Un nuc de vreo 2 metri (dar foarte stufos!) a fost plantat fix in spatele locului meu de parcare. Ca sa pot parca trebuie sa bag masina intre crengi. Cand ies din masina, mai intai deschid usa, ies pe jumatate, ridic crengile si tasnesc afara din masina. Apoi ridic din nou crengile pentru a putea inchide usa.
Cand intru, aceasi poveste: ridic crengile, deschid usa si ma arunc in masina. Apoi, ridic crengile din nou pentru a putea inchide usa.
Avantajul e ca crengile nucului sunt fragede si nu zgarie masina, dar nici nucul nu se lasa si creste cu determinare peste masina mea.
Dar pe langa nuc, masina mea mai este victima unor invadatori de neinduplecat. Pisicile.
Nu e singura masina parcata in zona, dar doar masina mea este vesnic plina de urma de labute. Trec de-a lungul si de-a latul capotei, se plimba cu labute noroioase pe parbriz si mai si folosesc parbrizul pe post de derdelus – prin urmare am dare verticale permanente.
Dar nu ma plang. Dimpotriva. Niciodata nu ma pot abtine sa nu zambesc cand imi vad geamurile mozolite de labute noroioase.
kitties are cute …macar nu ai urme de pasari de fiecare data..alea nu mai sutn cute si se sterg mai greu..cat despre nuc..hei umbra!! nu?
Pă' te simt pisicile că eşti prietena lor şi nu le faci nimic…de-aia sar pe tine…mă rog, pe maşina ta.
@Adizzy – ce vezi tu doar partea pozitiva :)))
@Cartitzoiu – cand ma duc la facultate, unii colegi sau profesori au stickere pe masini in forma de urme de pisicuta. eu le am in original ;)))