Nu mai stiu daca v-am povestit de Tunc. Daca da si ma repet, atunci va puteti imagina cat de tare m-a marcat faptul ca am citit chinuita o carte de iubitul meu Durrell!!!

Am citit cu o rapiditate demna cele mai bune carti Dinti Albi. Dupa cum unii dintre voi stiu, Dinti Albi este cartea lunii la Clubul de Carte Bookblog. Prin urmare ma abtin din nou de la comentarii/impresii pentru a-mi pastra prea plinul de idei pentru prolificele zile in care vom discuta cartea! Stiu ca si Hellene se „chinuie” cu ea (apropo, cat ai mai citit?), Rebecca urmeaza sa o imprumute de la mine, si mai am informatii ca cel putin alti doi participanti ai primei editii a Clubului de Carte (unde am discutat Parfumul) lectureaza si ei carticica de 700 de pagini.

Buuuun! Si dupa ce am gatat eu Dinti albi* am reinceput Furia lui Salman Rushdie (inceputa si abandonata cand m-am incapatant totusi sa termin Tunc!). Ramasa undeva in atmosfera (culturala) a Dintilor albi, o versiunea mult mai trista (chiar si pentru Rushdie!), usoare accente autobiografice, cu reminescente slabe ale misticismului cu care ne-a obisnuit Rushdie. Totusi, yet again, Rushdie nu m-a dezamagit.

Si acum am inceput o carte de la Schimb de Carti, primita de la Rebecca: Patimile dupa Pitesti de Paul Goma. Rebecca m-a amenintat cu ea, m-a prevenit, m-a compatimit. Acum sa vedem cat de inspaimantata o sa fiu….sau o sa fiu protejata de pielea ingrosata de fost student la istorie.

* Dau semne de senilizare: nu stiu daca v-am povestit mica aventura cand am mers sa cumpar cartea! Din nou, cu riscul sa ma repet. Intru eu in librarie si intreb dragalasa „Ai Dinti Albi?” :))