Asadar, daca Jocul lui Ender poate fi citit foarte bine de unul singur, daca ati decis totusi sa continuati saga lui Ender, trebuie obligatoriu sa cititi atat partea a 2-a cat si cea de-a 3-a.
Vorbitor in numele mortilor
Actiunea se petrece la 3000 de ani distanta de evenimentele din Jocul lui Ender.
Ender este tot tanar – in tot acest timp a calatorit in spatiu, unde timpul este relativ.
Intre timp el a devenit faimos din doua puncte de vedere: ca erou pozitiv – autor al celebrei lucrari Matca si Hegemonul si ca erou negativ – cel care a exterminat gandacii, singura specie rationala in afara de oameni.
Ender a devenit de asemenea Vorbitor in numele mortilor, fiind chemat in diferite colturi ale universului pentru a fii vocea celor morti.
Intre timp omenirea descopera o alta specie rationala, botezata cu numele de Purcelusii. Planeta pe care traiesc ei se numeste Lusitania, iar omenirea este decisa sa nu repete greselile cu gandacii.
De aceea construiesc un zid intre oameni si purcelusi, dorind sa nu le influenteze deloc civilizatia si trimit cercetatori „acreditati” (denumiti xenologi) pentru a le cerceta comportamentul.
La uciderea ciudata a doi xenobiologi, Ender este chemat sa vorbeasca in numele lor.
El soseste pe Lusitania in mijlocul unei familii ciudate, cu multe secrete si afla despre Descolada – virusul care este cheia intregului mister.
Xenocid
Continua povestea lui Ender pe Lusitania.
De aceasta data aici traiesc 3 specii: oamenii, purcelusii si gandacii (Ender purta cu el matca). Sau poate 4, pentru ca se banuieste ca Descolada – virusul ucigas – poate comunica si are o inteligenta proprie.
Totusi, Congresul afland despre Descolada si temandu-se de o infestare si nimicire a rasei umane, trimite o flota pentru a distruge intreaga Lusitanie – cu oameni, purcelusi, gandaci si mai ales cu Descolada.
Pusi in fata repetarii istoriei – distrugerea a doua specii rationale – apare o criza evidenta.
Actiunea escaladeaza prin intoarcerea lui Valentine – vestitul Demostene, aparitia unei noi forme misterioase de inteligenta (care sprijina cauza lui Ender si face sa dispara intreaga flota) si povestea paralela a unei noi planete – Calea – unde casta Vorbitorilor cu zeii sunt tinuti la mare pretuire.
O tanara fata, Vorbitoare cu zeii, este chemata sa elucideze misterul flotei disparute. Ea reuseste sa afle de existenta unei noi forme de inteligenta, dar aceasta informatie se transforma intr-un bulgare ce ii ameninta fundamentul existentei sale de fiinta superioara: Vorbitorii cu zeii sunt creatia Congresului prin modificari genetice – oameni extrem de inteligenti, dar supusi Congresului prin iluzia unei comuniuni cu zeii.
Finalul este incendiar si o sa va dau un singur indiciu: se intoarce in forta Peter, fratele malefic a lui Ender! 🙂
Concluzii
Eu nu sunt o cititoare de SF, dar daca o tin tot asa in curand nu ma mai pot ascunde dupa asta.
Dar romanele din aceasta serie nu le-am putut lasa din mana. A spune ca le-am „devorat” este o imagine plastica, dar cea mai apropiata de repeziciunea cu care le-am citit.
Nu poti sa le lasi din mana, iti zici mereu ca mai citesti doar inca o pagina, dar nu reusesti niciodata sa te tii de cuvant.
Sunt sigura ca cei care au savurat Jocul lui Ender (si stiu ca sunt foarte-foarte multi) vor citi cu placere si continuarea, chiar daca punctul de vedere si tematica sunt profund schimbate.
De ce sa le cititi?
Pentru ca e vorba tot de Ender – chiar daca eu una m-am simtit instrainata de el (dupa comuniunea stransa cu el din Jocullui Ender). Pentru ca sunt romane stufoase si chiar daca numarul mare de personaje le fac mai greu de urmarit, regasiti in ele aceleasi teme profunde tipice prozei lui Card: pana unde are drepturi umanitatea, ne putem salva omorand pe altii, suntem noi cei superiori, ispasirea pacatelor si dragostea.
De ce sa nu le cititi?
Pentru ca riscati sa va stricati parerea despre Ender – mai ales pentru cei care Ender a ramas un baietel. Pentru ca, asa e sa fie, niciodata o continuare nu se ridica la nivelul primei parti.
si concluzia ‘xenocidului’ se afla in ‘copiii mintii’… deci trebuie s-o citesti si pe aia 🙂
in primul rand: weeeeeeelcome back! 🙂
in al doilea rand: da’ mai sunt multe? desi mi-a ramas un pic un semn de intrebare cu aparitia lui Peter si relatia dintre Ender si nevasta-sa – ca banuiesc ca acolo o sa bata 🙂
sper sa mi-o aduca cineva la SDC – ca astea de acolo le-am avut 😀
Ce ma bucur ca ai citit trilogia asta. Si ca ti-a placut! Aceeasi senzatie „devoratoare” am avut-o si eu in liceu cand le-am citit. Cred ca ma reapuc de ele, pt a ma refamiliariza cu universul lui Card si a putea citi cum trebuie continuarile: Copiii Mintii si Saga Umbrelor – alte 4 volume. Cred ca-ti trimit Copiii la SdC ;))
please, please do!!!! :)))
parerea mea despre urmatoarea serie de 4 (saga umbrelor) este… sa zicem nu foarte buna. prima carte (‘umbra lui ender’) este practic repovestirea ‘jocului lui ender’ din pdv-ul lui bean si mi-a placut (in general imi place sa citesc acelasi lucru din pdv diferite). dar mai departe… jale, m-au enervat rau de tot cartile. parerea mea e ca daca citesti si ‘copiii mintii’ poti sa te opresti linistita.
(p.s. aveam impresia ca ‘xenocid’ se termina in coada de peste rau de tot. se pare ca am cam uitat cartile de cand le-am citit.)
@jen – se termina in coada de peste, dar nu asa de tare ca Vorbitor in numele mortilor – unde era clar ca trebuie sa se intample ceva cu matca, purcelusii si descolada 🙂 sau cel putin asta e senzatia mea
nervi să ai să nu te plictiseşti citind continuări….
Mai am putin si ajung la jumatatea Vorbitorului. Imi place forte mult si abia astept sa-i vad concluzia