In aceasta vara am ales sa mergem in vacanta in Madeira.
Pana aproape de plecare, nu stiam sigur daca vom reusi sa mergem sau nu. Ne-am rezervat biletele de avion cu doua saptamani inainte de plecare. Cu o zi inainte de plecare nu stiam daca vom fi lasati sa trecem vama… Dar am ajuns cu bine in Insula Primaverii. Si ne-am indragostit de acest loc minunat, plin de verdeata si cu temperaturi ideale!
Sa incepem insa cu inceputul. Care a fost stresant! 🙂
Multi mi-ati scris pe social media si m-ati intrebat cum am mers pana acolo si care sunt conditiile de calatorie.
Noi am mers singuri, adica nu prin agentie. Cazarea am rezervat-o prin booking.
Am zburat cu Lufthansa din Budapesta. Am avut escala de o ora si un pic la Frankfurt, de unde am zburat pana la Funchal.
Cu o zi inainte de plecare, noi inca nu aveam informatii sigure despre ce teste ne trebuie in Madeira – care are cerinte diferite fata de Portugalia continentala. Pe site-ul MAE aveam ceva informatii, cei de la Lufthansa ne spuneau ca exprimarea e ambigua si nu e clar daca ne lasa cu teste antigen sau trebuie sa stam in carantina acolo. Problema era la copii. Teoretic, Madeira nu cere nimic pentru ei, dar ei trebuie testati pentru escala din Germania.
Am sunat inclusiv la Ambasada Portugaliei care ne-a zis ca nu stiu sa ne dea informatii exacte. Tocmai crescusera cazurile in Lisabona si erau ceva modificari la conditiile de calatorie.
Asa ca am plecat cu emotii cu testele antigen…
Am plecat vineri dupa-amiaza din Timisoara si am ajuns seara in Budapesta. La granita cu Ungaria nu ne-au intrebat nimic de documentele medicale. S-a trecut granita cum se trecea si inainte de Covid.
A doua zi, am plecat dis de dimineata spre Madeira.
La aeroportul din Budapesta doar ne-au intrebat daca avem documente medicale. Nici nu s-au uitat peste ele. In schimb, ghiozdanelul Nataliei a fost ales pentru inspectie si un domn foarte tacticos i-a scos creion cu creion din penar, sub ochii uimiti ai Nataliei.
IMPORTANT!
Inainte de plecarea in Madeira, trebuie sa va inregistrati pe site-ul lor – Madeira Safe.
Veti incarca acolo actele medicale si, dupa analiza, ei va vor da ok-ul si veti primi un cod QR.
Trebuie inregistrati doar copiii de peste 12 ani. Cei sub 12 ani calatoresc pe codul adultului. Deci nu aveti nevoie de teste pentru ei – daca zburati direct. (cel putin asa era in iunie 2021)
Daca zburati fara documente medicale, puteti sa va testati GRATUIT la aterizarea in Madeira!
Dar trebuie sa va inscrieti pe site cu minim 4 zile inainte, iar dupa testare sa stati in hotel pana primiti rezultatele.
Nu imi e clar cum se poate zbura fara documentele medicale, dar luand in vedere ce coada era la testare, banuiesc ca este posibil.
Beneficiati de test gratuit si la plecare (antigen si PCR), cu conditia sa va inregistrati cu 4 zile inainte. Veti primi un cod si cu acest cod vreti merge la centrele lor de testare. Teste antigen se fac in farmacii (dar trebuie sa va programati si acolo), PCR doar in spitale.
Pentru cetatenii din Maderia testarea este GRATUITA! Si sunt incurajati sa se testeze cat mai des. Cand eram noi acolo, aveau foarte putine cazuri, desi era plin de turisti englezi, francezi, germani si portughezi.
Dupa toate emotiile si stresul – care s-au dovedit nefondate, lucrurile erau mult mai relaxate decat auzisem noi – si dupa cateva ore bune de zbor, am ajuns in Madeira!
Aterizarea pe aeroportul Christiano Ronaldo e o aventura in sine. Este considerat unul dintre cele mai dificile aeroporturi din lume si cei de la Lufthansa ne-au spus ca doar 10 dintre pilotii lor aterizeaza aici. Cand te apropii de insula, avionul face o intoarcere si aterizeaza din scurt.
Dar de indata ce am iesit din avion stiam ca voi iubi clima de pe aceasta insula.
In timp ce la noi in tara se inregistrau temperaturi de 40 de grade, in Madeira nu am depasit 24 de grade. Si aceasta este temperatura cam intreg anul!
In micutul aeroport din Madeira, erau insemnate doua rute – verde deschis si verde inchis. Daca aveai cod QR, treceai rapid pe ruta verde inchis si in cateva minute am putut iesi din aeroport.
Afara ne astepta un microbuz care ne-a dus in Calheta, oraselul unde era hotelul la care eram cazati.
Vedeti mai sus primele poze pe care le-am facut in Madeira, din masina. M-a cucerit modul in care construiau in stanca, terasele cu plantatii de banane si infrastructura. Pe drumul de la Funchal pana la Calheta am trecut prin o multime de tuneluri (le-am pierdut sirul).
Am fost cazati la hotelul Savoy din Calheta, all inclusive.
Vedeti mai jos poze cu camera noastra. Era spatioasa si foarte curata.
Mancarea nu ne-a impresionat. Nu a fost rea, dar prefer bucataria greceasca 🙂 Un mare plus aici insa, este partea de deserturi si de patiserie. Nu e lucru putin sa ai pasteis de nata la discretie! 🙂
Noua ne-au lipsit fructele de mare din meniu. A fost mult peste si multa carne de vita, atat gatita proaspat de bucatar sub ochii tai sau in diferite tocane. De fiecare data, carnea de vita a fost grozava.
Spre bucuria copiilor, au avut de mai multe ori la dispozitie si pizza, dar si multe paste.
Hotelul avea piscina exteriora si o piscina mica, pentru bebelusi, exterioara, dar acoperita. In plus, avea si o piscina interioara, ideala pentru diminetile racoroase. Avea si sauna uscata si umeda, sala de fitness si servicii de spa.
In spatele hotelului era o plaja cu nisip fin. In functie de nivelul apei, intrarea in apa era fie pe nisip, fie pe un pietris marunt (pe care puteam merge desculti). Erau cateva pietre mai mari, dar rotunjite.
Apa nu era adanca, perfecta pentru copii. Erau foarte multi pesti in apa si dimineata am vazut si multi crabi iesiti la soare pe pietre.
In ultima zi in Madeira, la ultima balaceala in ocean, Natalia s-a plans ca s-a lovit in ceva. Nu am dat prea multa atentie evenimentului: dupa o inspectie vizuala, am vazut ca e doar usor inrosit degetul mic, fara urme de sange.
Am si uitat de patanie in agitatia zilei: am mers in o alta localitate sa le facem testele antigen (nu mai erau locuri in Calheta), ne-am plimbat, am facut bagajele, am mers la locul de joaca sa se joace inca o data pe corabia piratilor…
Seara cand ajungem in camera si ne linistim, Natalia imi spune ca pe ea o doare tot mai tare piciorul. Cand ma uit din nou la piciorul ei, observ ca roseata a urcat pana dincolo de glezne si piciorul era umflat. Abia atunci mi-am dat seama ca nu era o lovitura, ci o intepatura de albina.
Am reusit sa scot acul destul de repede, dar piciorul era umflat, dureros si a doua zi urma sa plecam la drum…
Am coborat la receptia hotelului la aproape ora 23. Le-am povestit ce am patit si le-am cerut sa imi dea bicarbonat, miere sau otet de mere. Desi s-au uitat cam lung la mine si la lista mea de cerinte, echipa hotelului m-a ajutat imediat, a urcat bucatareasa cu toate cele cerute de mine si am putut sa ii fac Nataliei o pasta din miere si bicarbonat si sa ii fac comprese cu otet. Din fericire, a doua zi dimineata umflatura s-a tras considerabil si s-a putut incalta!
Cat ne-am plimbat prin Calheta (zona locuita de localnici) am fost impresionati de curatenie. Nu am vazut urma de gunoi, parca nici fir de praf nu era pe strada.
Locul acesta de joaca a fost preferatul copiilor. Veneam in fiecare seara (si uneori si dimineata aici).
In Madeira nu sunt tantari! Deci serile afara sunt extrem de relaxante 🙂
In timpul vizitei nostre, in Madeira a fost ceva sarbatoare religioasa importanta. Era tocmai in o seara cand juca Portugalia si initial am crezut ca oamenii se strang pe strazi pentru meci. In parcuri sau pe marginea marii, se strangeau in grupuri. Aduceau cu ei oale mari de mancare, bere si…mingi de fotbal! 🙂
Si au lasat impecabil de curat dupa mica lor sarbatoare.
Cu mare tristete am plecat din acest loc minunat. Sunt atatea de vizitat pe insula, iar noi nu am apucat sa vedem decat o mica parte (va urma un articol separat despre asta).
Copiii s-au simtit foarte bine. Probabil ne-am fi plimbat mai mult, dar ei s-au simtit atat de bine la hotel, balacindu-se in ocean sau piscine, incat a fost greu sa ii luam de acolo.
Temperaturile (in jur de 23-25 grade) sunt ideale sa te simti bine, fara sa fi toropit de caldura. Poti profita de intreaga zi si sa te bucuri de soare si de apa.
Drumul spre casa a fost ceva mai dificil. Am plecat pe la pranz din Calheta. Am facut escala din nou in Frankfurt, unde am stat mult mai putin din cauza unei intarzieri la plecare. Am ajuns aproape de miezul noptii in Budapesta, impreuna cu suporterii Olandei, care veneau la meci.
La intoarcere, ne-au fost verificate documentele medicale la plecarea din Madeira. In Budapesta am stat doar sa completam un formular in care declaram ca tranzitam tara spre Romania.
Ne-am cautat masina in parcarea aeroportului si am plecat spre casa. Am ajuns la aproape 4 dimineata si dupa doua saptamani inca suntem pe ora Portugaliei. Si speram sa ne reintoarcem.
Absolut minunat !!!
Doamne, cât de frumoase sunt fotografiile…pare de vis!