Stau in cumpana daca sa sustin ca aceasta este prima carte scrisa de Pratchett pe care o citesc sau sa numar si carticica The Unadultaretad Cat.

Uluitorul Maurice si rozatoarele lui educate m-a cam luat pe nepregatite si asta si pentru ca eu nu sunt experimentata in lectura cartilor pentru copii din literatura contemporana universala.

Obisnuita, in buna traditie romaneasca, cu basme despre Feti-Frumosi, Ilene si cai fermecati, o poveste intunecata despre sobolani si pisici vorbitoare nu s-a potrivit deloc cu imaginea pe care mi-o formasem eu despre literatura pentru copiii.
Totusi, dupa ce am citit cartea, am fost sigura ca (la momentul cuvenit) eu astfel de povesti am sa citesc copilului meu.

De ce?
Pentru ca in intunecata si abjecta lume a galeriilor de sobolani, in mizerie si in otrava, se gasesc suflete. Sau mai exact, sufletele dragalase si inteligente, cu blanita cam murdara si urata, dar cu ochisorii inteligenti si cu sentimente curate.
Si in plus, cu incredibil de mult umor.

Maurice era o pisica vagaboanda smechera, calita de viata pe alei intunecate. Intr-o buna zi, dupa ce mananca un sobolan, incepe sa gandeasca si sa vorbeasca. De indata gaseste un grup de sobolani vorbitori, care gandesc rational si isi controleaza instinctele, un baiat cu un chip naiv si pune pe picioare o afacere infloritoare, bazata pe o inselaciune amuzanta.

Sobolanii invadeaza un oras si atrag atentia asupra lor: se balacesc in faina tocmai cand gospodinele intra in camara, danseaza step intre farfurii si apar in cele mai neasteptate locuri. Cand locuitorii sunt exasperati de invazie, apare Keith cu pisica sa si cantand din fluier, scoate toti sobolanii din oras.

Inselaciunea merge de minune si neasteptata echipa aduna sume serioase de la orasele vizitate, dar ajunsi intr-un nou oras unde nu exista sobolani ci doar niste infioratori „vanatori de sobolani”, isi dau seama ca este ceva in neregula.
Echipei lor li se alatura Malicia, o copila cu o imaginatie periculos de dezvoltata si descopera un adevar infiorator.

Imaginile sinistre se impletesc cu scene de un umor care te fac sa hohotesti cu cartea in brate, tristetea sfasietoare a discriminarii este inveselita de nume precum Fasole Periculoasa, Piersicuta, Nutritiva, Suncadeporc sau Insaramura.


Probabil ca nu este o lectura pe care sa o recomand celor care nu mai au rabdare sa citeasca povesti pentru copii. Dar este pacat sa evitati aceasta carte bazandu-va doar pe acest considerent: literatura pentru copii ascunde o lume fantastica in care sunt ascunse invataminte de care si noi, „oamenii mari”, avem nevoie.

*poza de aici