Three Junes – Julia Glass

Editura – Random House Inc.
An – 2003
Numar pagini – 246

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Challenge – National Book Award

Prima linie – PAUL CHOSE GREECE for its predictable whiteness: the blanching heat by day, the rush of starsat night, the glint of the lime-washed houses crowding its coast. Blinding, searing, somnolent, fossilized Greece.

Ultima linie – Here we are—despite the delays, the confusion, and the shadows en route—at last, or for the moment, where we always intended to be.

Problema acestor romane ale literaturii americane contemporane este ca sunt atat de indepartate de noi incat le citim de cele mai multe ori accidental.

Cum nu am auzit nimic de autoare, cum nici coperta nu imi inspira cine stie ce incredere, am inceput lectura sceptica si asteptand un soi de chick-lit sau o lectura usurica, proasta si lipsita de inspiratie. De fapt, credeam ca este doar o carte pierduta in noianul de carti scoase pe banda rulanta in SUA.
Si (inca o data!) scepticismului meu i s-a mai dat o lovitura si (daca mai era nevoie) am devenit si mai sensibila la literatura americana contemporana si la scriitorii lor talentati.

Three Junes m-a covarsit. Poate pentru ca mi-a atins multe puncte sensibile si poate pentru ca autoarea a reusit sa puncteze sentimentele personajelor in maniera in care eu pot intelege. Cartea este construita cu atata sensibilitate si talent incat este aproape imposibil sa nu regasesti una dintre trairile descrise cuibarita undeva in adancul sufletului tau.

Cele trei veri ale romanului vin sa completeze imaginea personajului central – fiul familiei scotiene McLeod – Fenno.

Il regasim pe Fenno in 1989, 1995 si 1999, la inmormantarea mamei, inmormantarea tatalui si la o neasteptata vizita facuta de Fenno si de fratii sai unor prieteni. Fiecare „vara” are alt narator si punctele distincte de vedere construiesc un tablou complet a lui Fenno.

Dincolo de aspectele stilistice, vreau sa punctez trei teme care m-au socat, surprins si incantat (in ordine aleatorie).

1. Dragostea pentru caini.

Prima „vara”, prima parte a romanului – „Collies”, a si castigat premiul pentru cea mai buna nuvela in 1999.
Narata de batranul McLeod, este inchinata amintirii sotiei sale de curand rapusa de cancer.
Doamna McLeod a avut o pasiune pentru caini si si-a dedicat viata cresterii si dresarii unor collie de pedigree ales. Cainii au devenit astfel parte a familiei McLeod, iar baietii recunosc:

My parents might have had money, loved each other, loved me and my brothers, but it was the loyalty of those smart beautiful dogs, when I was young, that made my home feel like the safest place in the world.

2. Infertilitatea si inseminarea ….neconventionala

Daca unul dintre fratii gemeni a lui Fenno are o familie numeroasa, celalalt incearca sentimente de la furie la umilinta din cauza infertilitatii. Durerea cuplului este atat de vie incat parca arunca in umbra orice alt aspect al romanului. Dar lucrurile se complica si mai mult cand ii cer lui Fenno sa fie donator de sperma pentru a putea totusi avea copilul mult dorit.

Intalnirea si discutia dintre frati este o scena care greu poate fi stearsa din memorie.

3. Homosexualitatea

Pentru ca Fenno este homosexual. Avertizez ca acest aspect aduce cu sine si scene de sex intre homosexuali si implicit sunt aduse in discutie alte puncte nevralgice ale „iesirii la lumina”. Intelegerea mamei si a tatalui – venite in decenii diferite – sunt din nou episoade de neuitat. Si nu prin vreo scena pompoasa si construita prin escaladarea catre un punct culminant, ci cu simplitatea si banalitatea unei vieti normale. Cu simplitatea si banalitatea realitatii.

In concluzie, daca aveti ocazia, nu ratati acest roman. De fapt am descoperit cu uimire ca a si fost tradus in romana la Editura Niculescu.