Acum cateva saptamani mi-am instalat pe telefon o aplicatie care imi monitorizeaza utilizarea aplicatiilor. Cand am primit raportul pe prima zi, am ramas ingrozita!
Atat ca numar total de minute in care telefonul meu a fost functional, cat si numarul de minute in care a fost deschisa aplicatia Facebook-ului.
Cum, m-am intrebat eu, cand chiar nu am stat mult. Toata ziua dupa copii, am gatit, deschideam ici-colo, cand prindeam un moment de respiro…
Apoi am inceput sa imi pun altfel intrebarea: ce fac cand e un moment de liniste? Cand copiii se joaca linistiti, mancarea se face pe aragaz si e acolo, o fereastra mititica, un minut, cat sa arunc o privire?
Am incercat apoi sa imi constientizez obiceiurile. Am pus un timer si mi-am impus ca o ora sa nu ating telefonul decat daca cineva ma suna.
De cate ori exista un moment de liniste, intindeam instinctiv mana dupa el. Era reflex. Apoi, cand stiam ca nu puteam sa il deschid, ma simteam frustrata.
Nu, nici vorba de nelinisti ca ceva se intampla fara mine sau ca pierd vreun comentariu, vreo stire. As zice mai mult ca un obicei de natura mecanica, ca si cum vrei sa scarpini o piscatura de tantar si nu poti. Cam asa resimteam aceste pauze.
Am intrebat in stanga in dreapta. Nimeni nu recunoastea ca ar avea problema mea. „Eu intru doar cand am o pauză, asta nu e dependenta. Ma relaxeaza, ma deconecteaza de la ale mele.”
Hm. Asa ziceam si eu. Si totusi…
Mi-am mai pus cateva intrebari si poate raspundeti si voi la ele:
1. Am profitat de un moment in care copiii se jucau singuri sa ma ridic de langa ei sa ma uit la telefon?
2. Am folosit perioada de timp in care eram fara copiii pentru a ma relaxa la telefon?
3. Ce fac primul lucru cand am un moment liber?
4. Cand am stat ultima oara in liniste, pur si simplu, fara sa „valorific” timpul acesta intrand pe internet?
Apoi, folosind datele date de aplicatie, am pus intrebarea:
5. Ce as fi putut face mai bine cu acest timp?
Si nu m-am multumit la a imi raspunde in gand, ci am scris pe hartie.
„In timpul asta, as fi putut: ….”
Si o gramada din lucrurile pentru care „nu am timp” si-au regasit loc pe acea lista.
Concluzie
1. Te lasi furat.
Nu iti dai seama, stiu. Crezi ca e doar ceva ce faci cand nu ai altceva mai bun de facut, ca deschizi telefonul doar un moment. Dar momentele se aduna.
Ok, e evident ca nu o sa iti incepi lucrarea de dizertatie asteptand autobuzul, dar cum ar fi daca in acele clipe doar ai sta si ti-ai lasa mintea putin sa se odihneasca?
Oboseala informationala este o afectiune recunoscuta. Conectarea aceasta continua, fluxul acesta continuu de informatii, oboseste creierul si cand te asezi la masa sa lucrezi ceva important, esti gata obosit.
2. Constientizand momentele irosite ale zilei, reevaluezi putin si cum le valorifici.
Mie mi-a ridicat serioase semne de intrebare asupra productivitatii mele sau, mai corect spus, asupra potentialului meu de productivitate.
3. Nu e despre renuntarea la tehnologie, ci despre consumul ei constient
Sa nu intelegeti gresit randurile mele. Eu nu critic tehnologia sau Facebook-ul. Nu. Folosite corespunzator, sunt extraordinare.
Problema mea e cu mine si capacitatea mea de a le consuma corect.
Am ajuns la varsta la care resimt altfel oboseala (fizica, decizionala, informationala) si am devenit mai atenta la stilul meu de viata. Creierul, pentru a functiona cat mai bine, trebuie ingrijit. Trebuie sa ii oferi o hrana potrivita, sa il tii in forma si sa il lasi sa se odihneasca. Prins doar in activitati care necesita o focusare extrem de scurta, cand sare voios de la o informatie la alta in cateva secunde, fara sa apuce sa „mestece” nimic, creierul slabeste si ….se prosteste 🙂
Later edit: aplicatia de monitorizare folosita de mine se numeste Quality Time si este pentru android.