Cum a fost?
Plecat cu noaptea in cap de la Timisoara. Dan mi-a dezvaluit faptul ca pot sta si pe alt loc decat cel care scrie pe bilet (!!!), dupa ce alaturi de mine stateau doi indivizi cu muuuulte papornite cu aspect dubios. Asa ca am mers singurica, linistita, citind, ascultand muzica, citind din nou si mai ascultand ceva muzica.
Pentru ca anumite zone nu beneficiaza de un semnal bun, o tanti de langa mine a urlat de nenumarate ori in telefon ” Am trimis-o pe Visinica sa aiba grija de ea. Da, pe Visinica. Cum cine??? Visiiiiiiniiiiicaaaaa!!!!”
Am stat langa un domn cu multe pachete de rafie. El m-a pus repede la curent cu situatia: „Domnisoara eu sunt ecologist din ’67. Nu se poate face nimic, dar nimic in tara asta…..duc fier forjat la Bucuresti.” Ooooookkkkk!
La dreapta mea statea o tanara doamna care a purtat o lunga conversatie telefonica cu mama ei si a pus-o la curent cu tradarile sotului ei. Repeta obsesiv „Dar asta ramane intre noi! Ai grija sa nu mai afle altcineva!” Imi venea sa o bat suav pe umar si sa ii dezvalui crudul adevar: tot vagonul stia!!!
Si dupa un drum mult prea lung am ajuns in Craiova. Cobor in gara si nu gasesc pe unde sa ies din ea….in cele din urma ma strecor prin mormanele de fiare, prin transeele constructiei si ajung pe strada. Acolo cativa taximetristi sar la mine sa-mi ofere serviciile lor. Le raspund incruntata ca merg pe jos. Pe dracu’! Habar nu aveam incotro!
Vad doi politisti, ma duc la ei si ii rog sa-mi spuna de unde pot lua taxi-uri legale. Drept raspuns unul dintre ei urla la mine de parca as fi un infractor: „Mai bine ai inchide geanta aia!” …geanta era inchisa….
Cred ca am fost primii clienti ai pensiunii unde am stat. Mirosea a mobila noua si a pereti curati. Pacat ca nu se pricep la instalatia electrica – prea multe improvizatii pentru un loc atat de nou.
In Craiova taxiul e foarte ieftin.
Pentru un oras de la campie, Craiova are prea multe strazi in panta.
Este un oras curat si ingrijit – va puteti imagina cat am fost de surprinsa de asta! 😉
Am vazut husky in ceea ce se vroia o gradina zoo.
.jpg)
Am fost in casa unui domn (ma poate si pe mine lamuri cineva ce am cautat acolo???!!!) care se vroia o casa boiereasca. Gia a canta la pian.
Am mers prea mult pe jos. De la durere am ajuns la picioare amortite.
L-am cunoscut pe Gabi, ghidul nostru. Ii multumesc si eu pentru rabdare si imi pare rau ca toata conversatia dintre noi s-a marginit la „Gabi mai avem mult? Gabi cat ziceai ca mai avem?” :))
Am facut poze in cimitir impreuna cu Jen :)!
.jpg)
Am mancat bine si la Bistro Park am baut ceai tare, tare bun. Tot la Bistro Park am fost izgoniti de muzica….muzica asta:
show_065a0e2e97dd0a(448, 386);
Inca doua filmulete de atunci aici si aici.
Pe tren spre Timisoara am vorbit tot drumul, m-am imprietenit si am facut schimb de carti de vizita, mailuri si numere de telefon. A trecut foarte usor.
….si cel mai important: am cunoscut mai multe persoane din Bookblog!
Ce poate fi mai interesant decat un drum cu trenul??? Eu n-am fost la Craiova, dar trec pe-acolo de fiecare data cand merg la Bucuresti. E un reper. Daca am trecut de Craiova inseamna ca „suntem aproape” 🙂
Din pacate la sfarsitul saptamanii ma asteapta alt drum la Bucuresti, deci nu ajung la Schimb de carti 🙁
Pai hai la Schimb de Carti Bucuresti, Carina 🙂
mi-au placut informatiile precise si selective pe care le-ai dat 🙂 ai uitat insa sa mentionezi ursuletii veseli care si-au gasit prieteni, colegi de camera 🙂
@carina – da, accepta invitatia lui andrei. sa avem si noi un spion la bucuresti 😛
@ gia – ce am uitat!!!!! :))) pijamalele au fost memorabile
Pana la urma plec la noapte, deci ajung in Tm 😉