“Tata bogat, tata sarac”, de Robert Kyiosaki

 

“In general ii invatam pe copii ceea ce stim si noi despre bani. Problema este ca majoritatea oamenilor nu stiu mai nimic despre bani si le transmit copiilor lor lectii eronate preluate de la societate. Societatea care in proportie de 95% se zbate in nevoi si probleme financiare si traieste de la o zi la alta”.

La aproape 20 ani de ani de la publicare, “Tata bogat, tata sarac”, de Robert Kyiosaki, ramane o carte populara, un reper in ceea ce priveste cartile de educatie financiara.
Scrisa intr-un mod “american”, carte este usor de citit, fiind practic un abecedar de educatie financiara, cu un stil facil, ideile principale fiind repetate sub diverse forme.
Practic, autorul ne oferta 2 perspective asupra banilor, folosind ca lait-motiv interactiunea cu banii a tatalui biologic (tatal sarac) si a tatalui prietenului sau (tatal bogat). Cei doi gandesc diametral opus despre bani, fiecare avand un altfel de relatie cu banii.
„Am avut doi tati, unul bogat si unul sarac. Unul avea multa scoala si era foarte inteligent; avea doctoratul si facuse patru ani de studiu in mai putin de doi ani. Dupa care mersese la Universitatea Stanford, la Universitatea din Chicago si la Universitatea Northwestern pentru masterat, peste tot beneficiind de burse integrale. Celalalt tata n-a terminat nici opt clase. Amandoi reusisera in cariera muncind din greu toata viata. Amandoi aveau venituri substantiale. Si totusi, unul s-a luptat cu probleme
financiare toata viata. Celalalt a devenit unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Unul a murit lasand zeci de milioane de dolari pentru familie, societati de binefacere si biserica, celalalt a lasat datorii. Amandoi erau puternici, carismatici si aveau un cuvant greu de spus. Amandoi ne-au dat sfaturi, dar nu aceleasi sfaturi. Ambii credeau cu tarie in educatie, dar nu recomandau acelasi traseu al studiilor.”



Autorul pune sub semnul intrebarii educatia formala, primita in scola primara, liceu, facultate. Cele mai elementare sfaturi de educatie financiara nu sunt studiate in scoala, rezultatul fiind ca absolventii dobandesc o serie de cunostinte absolut indispensabile in viitoarea viata profesionala, dar cea mai mare parte a oamenilor dezvolta o serie de handicapuri in ceea ce priveste educatia financiara minimala.
Astfel, raportandu-ne la sistemul romanesc de invatamant, suntem obligati sa memoram ani de domnie, razboaie, comentarii literare etc., dar nu se invata nimic despre cum sa obtii un venit pasiv, despre cum sa-ti creezi bugetul personal, cand este momentul sa accesezi un credit etc.
Unul dintre motivele pentru care cei bogati se imbogatesc tot mai mult, cei saraci saracesc tot mai mult, iar clasa de mijloc se zbate in datorii este faptul ca despre bani se invata acasa si nu la scoala. Cei mai multi dintre noi afla despre bani de la parinti. Deci, ce poate un parinte sarac sa-i spuna copilului sau despre bani? Doar: „Vezi-ti de scoala si invata serios.” Copilul poate termina cu note excelente, dar avand o slaba pregatire financiara. Iar citind aceasta carte putem schimba paradigma cu care am fost obisnuiti in ceea ce priveste banii.

De ce sa citesti aceasta carte:

 Este o pledoarie pentru antreprenoriat
 Vei intelege ca sistemul de invatamant creeaza angajati, si nu antreprenori

 Te invata sa faci diferenta dintre active si pasive. O sa zdruncine niste credinte care spun ca o casa sau o masina reprezinta o investitie (active). O sa intelegi de ce o casa sau o masina (daca nu produc bani sau alte beneficii), reprezinta un pasiv, cu costuri pe termen mediu si lung (cu cat casa este mai scumpa, cu atat reprezinta o piatra de moara mai grea)
 O sa-ti schimbe mentalitatea asupra banilor
 Aduce in discutie ideea de venit pasiv (“Cei săraci și cei din clasa de mijloc lucrează pentru bani. Bogații pun banii să muncească pentru ei)
 Pentru a iesi din “cursa sobolanului” – este explicata in detaliu in carte

Cartea este construita pe baza a 6 lecţii esentiale transmise de catre tatal bogat:
 Lectia 1 – Cei bogati nu muncesc pentru bani
 Lectia 2 – De ce trebuie predat alfabetul financiar
 Lectia 3 – Vezi-ti singur de afacerea ta
 Lectia 4 – Istoria impozitelor si puterea companiilor
 Lectia 5 – Cei bogati inventeaza banii
 Lectia 6 – Munciti ca sa invatati – nu munciti pentru bani



CITATE:

Cei doi tati ai mei aveau sisteme de gandire opuse. Unul dintre ei credea ca oamenii bogati trebuie sa plateasca mai multe impozite ca sa aiba grija de cei mai putin norocosi. Celalalt spunea: „Impozitele ii pedepsesc pe cei care produc si ii rasplatesc pe cei care nu produc.” Unul dintre tati mi-a recomandat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna la care sa lucrezi.” Celalalt mi-a sugerat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna pe care s-o cumperi.” Unul mi-a zis: „Motivul pentru care nu sunt bogat este ca va am pe voi, copiii.” Celalalt a spus: „Motivul pentru care trebuie sa fiu bogat este ca va am pe voi, copiii.” Unul incuraja conversaţiile despre bani si afaceri in timpul mesei, celalalt interzicea acest subiect la masa. Unul spunea: „Cand e vorba de bani, nu iti asuma riscuri.” Celalalt zicea: „Invata sa stapanesti riscurile.” Unul credea: „Caminul nostru este cea mai mare investitie si cel mai mare activ al nostru.” Celalalt credea: „Casa mea este un pasiv si cand propria-ti casa devine cea mai importanta investitie inseamna ca ai incurcat-o.”

Ambii tati isi plateau facturile la timp, unul insa si le platea primele, iar celalalt la urma. Unul dintre tati credea intr-o companie sau intr-un guvern care sa se ingrijeasca de tine si de nevoile tale, era mereu preocupat de cresterea salariului, de planurile de pensii, de avantajele medicale, de concediul de boala, de zilele de vacanta si de alte asemenea. Era impresionat de doi dintre unchii sai care intrasera in armata si se alesesera cu o pensie si o gramada de alte avantaje pe viata dupa douazeci de ani de serviciu activ. Agrea ideea de asigurari medicale platite si privilegiile pe care le acorda armata pensionarilor sai. De asemenea, iubea sistemul de functii definitive valabil in universitati. Uneori, ideea protejarii locului de munca pe viata si alte avantaje pareau mai importante decat slujba propriu-zisa. Adesea spunea: „Am muncit din greu pentru stat si merit toate aceste drepturi.”

Celalalt credea intr-o independenta financiara totala. El era impotriva mentalitatii „drepturilor”, socotind ca duce la slabiciuni si la existenta persoanelor nevoiase din punct de vedere financiar. El era foarte categoric in ceea ce priveste competenta financiara pe care trebuia s-o aiba fiecare si asigurarea prin propriile puteri a acesteia. Unul dintre tati se zbatea sa puna deoparte cativa dolari. Celalalt pur si simplu crea investiţii.

Unul dintre tati m-a invatat cum sa scriu un CV impresionant ca sa imi gasesc o slujba buna. Celalalt m-a invatat cum sa fac planuri de afaceri si financiare serioase astfel incat sa pot crea locuri de munca.
Desi amandoi aveau un enorm respect fata de invatamant, nu se intelegeau deloc in privinta lucrurilor cu adevarat importante ce trebuie aflate. Unul vroia sa studiez serios, sa-mi iau o diploma si o slujba si sa muncesc pentru bani. Vroia sa invat ca sa ajung un profesionist, sa fiu avocat sau contabil sau sa urmez scoala oamenilor de afaceri si sa imi dau masteratul. Celalalt m-a incurajat sa studiez ca sa fiu bogat, sa inteleg cum e cu banii si cum sa-i fac sa actioneze in favoarea mea. „Eu nu muncesc pentru bani” – erau vorbele pe care le repeta mereu, „banii muncesc pentru mine!”

Gasesti AICI mai multe articole pe tema educatiei financiare