Au fost zile in care nici macar eu nu mi-am deschis blogul. Am mai citit posturile venite in reader sa nu pierd „pulsul”, dar asta doar in momente de repaus cand picam pe scaun cu dureri de oase si muschi.
E totusi bine ca m-a apucat „marea trambalare” in toamna si nu pe 40 de grade ca topita eram!

Desi nu sunt inca nici la jumate cu bagajele, casa suna deja a gol, telefonul suna cu ecou, tastele clampane mai tare si iritant. Numai cand incepi sa scoti toate boarfele dintr-o casa iti dai seama cat de multe poti agonisi si o biblioteca cu doar 3 rafturi poate tine un numar impresionant de carti daca sunt aranjate cu grija.

Imi pare rau pentru cei care vor fi exasperati de posturile mele despre casa, dar pe langa faptul ca acum asta imi ocupa cam tot timpul, vreau sa am si amintirea de „before” and „after”.

Saptamana asta am mers aproape zilnic la casa si am dus incet-incet cutiile cu boarfe.
L-am luat si pe Aldo cu noi sa-i introducem noua casa. Bucuria si energia lui ne-a molipsit si pe noi: a alergat roata in jurul casei, a intrat pe usa din spate, a iesit pe usa din fata, a urcat scarile si le-a coborat de zeci de ori, a trecut in curtea vecinului de unde a fost scos afara cu zarva mare de cei trei catei care locuiesc acolo si apoi a trecut in curtea celuilalt vecin unde a fugarit gainile cu limba scoasa. A devenit deja celebru in zona desi nu sunt sigura ca in sensul pozitiv 😉


Saptamana viitoare incep lucrarile. Pana atunci admir haosul si geamurile murdare :))

Aldo – mare fan al privitului pe fereastra – si-a gasit deja turnul de observatie in camera din spate. Sa fiu sincera cred ca inca nu s-a prins ca din balcon are mai multe de vazut!

Aceasta se planuieste a fi dormitorul, fiind una din cele doua camere spre rasarit.

Tot spre rasarit este si camera care va fi biroul lui Dan. Biroutul meu va fi la parter, langa bucatarie :))!
Camera de zi. Pe geam se vede Dan care se intretine cu vecinul.

Siiii….bucataria! 🙂 Ma rog, un colt din bucatarie! Bucatarie care e cat camera in care locuim acum toti patru (noi si animalutele).


Mara are statut privilegiat si nu este adusa pe santier. Ea va pasi ca o printesa in casa doar cand totul va fi gata si curat. Pana atunci sper sa fie o chestiune de zile.

Sa va ganditi la mine zilele astea – voi alerga cu acte (contracte utilitati), vom alerga dupa materiale de constructii (sa alegem culori si modele :)) si voi pregati mancare la muncitori. Dar sigur imi mai fac eu timp sa pun cateva poze !

Later edit

Am uitat sa va arat unul dintre cei doi peri din curte plin de fructe. Dezordinea l-a napadit si pe el si o furtuna a rupt si o creanga, dar i facem si lui un lifting. Ideea e ca ma asteapta o toamna cu multe pere zemoase! 🙂