0
0 In Uncategorized

Sambata seara – cu citro si genunchii juliti

De o luna, sambata seara a devenit o vinere intarziata si ciuntita. Imi trag sufletul grabita, un weekend nici macar 2 in 1, ci mai degraba 3 in 1. De data asta sfidez conventiile si imi creez un weekend al meu format dintre o lenesa duminica si inca o zi de luni petrecuta acasa.

De trei ori pe saptamana merg la aikido. Luni, miercuri si vineri seara. Cu Ada, bineinteles. De luni sper sa ne insoteasca si Danutz.
Si m-am invatat sa stau si eu corect in kamae, floriceaca orientata in fata, miscand mai intai hara si apoi picioarele. Mai greu e cu datul peste cap si sa cad “frumos”, fara sa imi distrug spatele, umerii, gatul.

Dupa un exercitiu pe parchet am ajuns sa am amandoi genunchii juliti. Este o durere nostalgica. Nici nu imi mai amintesc cand am avut ultima oara genunchii asa, ca un copil mic si obraznic. Pacat numai ca nu se asorteaza cu tinute office :))

In ceea ce priveste stradalucrurile au evoluat in rau. Acum toata strada e sapata, de parca pamantul s-a despicat pe Versului.
Partea buna a lucrurilor este solidaritatea soferilor. Pe straduta asta, soferii sunt mult mai draguti. Te lasa sa treci, te roaga sa treci, iti dau prioritate si cand nu ai. La plimbarea din seara asta cu Aldo, am asistat zambind la mai multe jocuri de faruri, prin care soferii se intelegeau dupa niste curbe care sa treaca primul.

Cu genunchii juliti, o sticla aproape plina de citro si o seara care nu preceda o dimineata la lucru, lucrurile par sa se linisteasca.

Domo arigato gozaimashita!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply