Am facut-o si pe asta: iata ca am citit si prima mea carte de fantasy.

Ca o profana ce ma aflu, as zice SF, sa generalizez relaxata un taram ce imi este strain, dar nu vreau sa ma aleg cu critici aspre din parte unor cititori – stiu eu care! 🙂

Cartea am luat-o de la Alina, de la ultimul Schimb de Carte, fiind cucerita de titlu postfetei “Fantasy Fast-food” si de ideea unei lumi unde orgasmul se obtine prin experiente culinare. ( e doar o coincidenta ca acum citesc tot o carte cu puternice accente gurmande)

Intamplarea a facut ca lectura cartii sa se desfasoare foarte incet – a fost o perioada in care au aparut carti ce necesitau o lectura urgenta. Aceasta conjuctura a fost mai mult decat favorabila: citind cate un capitol – precedat de cate o reteta – am avut mai degraba sentimentul ca degust cartea, ca un veritabil gurmand.

Reactia unei incepatoare?

A trebuit sa citesc jumatate de carte sa reusesc sa imi setez mintea si imaginatia. Nu reuseam sa vad personajele altfel decat sub infatisare umana si traind intr-o versiune mai futuristica a caselor noastre.
Cand autorul vorbea de ziduri de carne, mintea mea percepea descrierea ca o metafora.

Acum ma credeti ca sunt o profana? 🙂

Lasand la o parte aceste mici hopuri imaginative (pe care le-am trecut triumfatoare pana la urma – cum altfel sa supravietuiesti descrierii unei calatorii prin colon?!), desi probabil multi dintre voi (cunoscatorii) o sa spuna ca puteam face o alegere mai inspirata pentru o prima lectura de gen, ei bine, pot spune ca si dupa aceasta carte, sunt interesata si nerabdatoare sa citesc mai mult. SF, fantasy. Ce o fi! Macar sa inteleg si eu diferenta!

Ce mi-a placut? Atmosfera creata si retetele de acest fel:

“Cu sacul stomacal fragezit pana la buretizare si cu carnea aromata circular in sosul Plabos de mlastina, vermihul se va prabusi de la onorabila inaltime de un picior, prin orificiul din fundul recipientului drept in farfuria dumneavoastra, unde se va imprastia intr-o ciulama bine amestecata si acidulata. In centru, va ramane sufleida palpitand nedumerita in naivitatea sa primitiva, fiind inca ocrotita de coaja cistalina cu gust amarui.”

Ideea romanului este una amuzant de misogina: frilii (masculii) au un organ numit gastrofiza, care le permite sa ajunga la orgasm prin degustarea unor anumite Retete. Frilirele sunt lipsite de acest organ, asadar incapabile de a pica in extaxul culinar.

Acesta este insa un nivelul de baza al acestei lumi (in lume), care aduce dupa sine o noua ierarhizare, unde bucatarul (Retetarul) devine om de baza in regat. Unde moarte devine o experenta culinara si canibalica.

Ma opresc aici pentru ca imi e greu sa vorbesc despre o carte fara a avea nici cel mai mic punct de reper, nici cea mai vaga sursa de comparatie. Pentru o persoana analitica (cum sunt eu :)) este cam chinuitor.

Asadar ii rog pe cei care au citit cartea sa-mi spuna si parerea lor.

Mie mi-a placut.
Cu toate scenele pline de secretii si excremente!