Azi se face anul. Cel mai frumos si mai plin an al meu, un an in care am invatat cat intr-o viata – am invatat despre mine, despre limitele mele, despre organismul meu, dar am invatat multe si despre altii, mai ales despre cum e sa incerci sa intelegi si sa inveti sa respecti o noua viata.
Am invatat multe si despre cei din jur – am descoperit oameni minunati, calzi si iubitori, dar am descoperit si o lume intunecata, o lume a superstitiilor, a presiunii sociale, a lui „lasa ca si noi am crescut asa” si a unui soi de violenta general acceptata si ridicata la rang de educatie.
Nu e usor sa fii mama. Si nimeni nu este perfect. Mai ales cand este ATAT de usor sa gresesti. Serios, ajunge o secunda de neatentie. Si ajunge sa nu fi ajuns la informatia corecta sa faci un mare rau. Din dragoste, din grija, din sincera credinta ca faci ceva in interesul copilului. Dar tot rau ramane.
Una dintre cele mai importante parti ale acestui an, subiectul cel mai vast, bogat si dificil a fost alimentatia bebelusului. Si azi vreau sa va vobesc despre acest an care se incheie acum, asa cum l-am trait si…gustat noi 🙂
Prima parte a fost simpla – Natalia a fost exclusiv alaptata.
Si nu, eu nu am tinut nici o dieta speciala. Evident, nu am trait pe junk food, ci mi-am pastrat dieta din sarcina – mancare proaspat gatita zi de zi, fructe, legume proaspete, multe lactate (pentru ca imi plac), nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Am mancat si varza si fasole (fiarta corect!) inca din prima luna si Natalia a fost un copil fara colici. Ba, spre oroarea asistentelor din maternitate, am mancat si portocale in a doua zi dupa nastere. Zau nu inteleg care e faza cu interdictia asta!
Am baut si cafea. Sincer, altfel nu aveam cum sa rezist. Dar am baut si multa apa, am mancat foarte multe supe si am avut grija sa mananc cat de variat imi permitea sezonul.
De pe la 5 luni jumatate am inceput diversificarea Nataliei.
Nu am inceput cu atat de celebrul si infam „suculet”, ci i-am dat o banana in mana si am lasat-o sa se mozoleasca. Cat manca efectiv nu ma interesa. Pentru mine nu acela era scopul – oricum era alaptata la cerere – ci sa se obisnuiasca cu noi texturi, noi arome si sa II PLACA mancarea.
Nu m-am ghidat dupa nici un tabel, nu i-am cantarit niciodata mancarea, ci mereu am lasat-o in ritmul ei.
Nu stiu daca acest fapt a ajutat sau pur si simplu pentru ca are o mama gurmanda (se spune ca bebelusii alaptati accepta mai repede mancaruri noi pentru ca laptele matern se aromeaza dupa dieta mamei), dar Natalia a mancat foarte bine si a acceptat orice aliment nou!
Cateva idei pe care doresc sa le punctez:
* am introdus foarte incet alimente noi; nu va faceti griji ca se plictisesc – bebelusii adora rutina! 🙂
* in primele 2-3 luni am hranit-o si cu lingurita, dar am lasat-o si sa exploreze singura cu mancarea; astfel incat, de la 9 luni, Natalia stia sa mestece, sa nu inghita bucati mari, sa le scuipe daca nu le poate mesteca etc. Reflexul de a mesteca este ceva natural si urmeaza imediat dupa reflexul suptului. E important insa sa ii oferiti bebelusului sansa sa descopere acest reflex!
* dieta ei s-a rezumat la fructe (marea majoritate crude!), legume, carne (de pui, curcan, bibilica -toate de casa – vita si peste), ierburi aromatice (marar, patrunjel, salvie, rozmarin), lactate (iaurt & branza – lapte de la vacuta si apoi produsele lactate erau facute de mine), taitei de casa, biscuiti facuti de mine si in jur de 1 an a primit si coaja de paine cu minim de sare (de Himalaya) si cu maia naturala.
* cereale i-am dat doar cele cumparate si preparate de mine (am evitat pe cele din comert)
* am evitat oul servit ca atare (doar in taieti, biscuiti) pentru ca s-a dovedit alergica la galbenus; i l-am dat din nou dupa 11 luni si atunci l-a acceptat.
* Nu a primit niciodata ceai sau suc de fructe. Apa doar de la 7-8 luni, pana atunci hidratarea fiind asigurata de laptele matern.
* Nu a primit nici un produs cu zahar!
* Nu a primit atat de popularii pufuleti si biscuitei dulci.
* Nu a primit niciodata mancare din borcan (lucru care POATE o sa se intample in road trip-urile planificate in vara, cand riscurile unor mancaruri alterate in caldura e mai mare decat cel al borcanaselor)
Acum ca a facut anul, ma lovesc tot mai des de doua teorii: 1. laptele matern „expira” dupa 1 an si 2. sa ii dau copilului cum „mananca oamenii mari, sa se obisnuiasca”.
1. Nici nu imi mai vine sa redeschid discutia despre alaptare, atat de mult ma oboseste aceasta perceptie atat de dezinformata si pudibonda in ceea ce priveste unul dintre cele mai sanatoase decizii pe care le poate lua o mama pentru copilul ei.
Ideea e ca ma bucur nespus ca inca o alaptez pe Natalia, sper cel putin sa dublez aceasta perioada si nici un doctor, nici un studiu nu poate sa imi spuna mai multe decat am vazut in acest an pe pielea noastra. E suficient sa va spun ca datorita lui tzitzi nu am avut nevoie de nicio pastila 🙂
2. Ideea ca o data ajuns la un an copilul poate manca ca un adult este extrem de nociva.
Intr-adevar, am gasit si eu in multe surse ideea ca un copil de un an poate consuma IN PRINCIPIU cam orice mananca un adult. Dar asta nu inseamna ca poate manca ceea ce mananca un adult si mai ales cum este GATIT pentru un adult. Si evident, acest percept se refera la ingredientele proaspete, nu la meniu de la McDonalds’ sau cola! Nici macar Tedy sau alte sucuri „naturale”.
Va spun din experienta mea, nu e chiar atat de greu sa gatesti in paralel si sa pregatesti o mancare sanatoasa copilului. Eu fie fac mancarea complet nesarata si inainte sa o sarez scot o portie si pentru Natalia sau fac paralel o portie mica de mancare, selectand ingredientele pe care le poate consuma Natalia.
De exemplu la acest desert. Am pregatit pentru noi un guguluf cu morcovi si alune, iar Nataliei i-am facut separat un mic cupcake fara zahar, fara alune.
**toate retetele din pozele de mai sus le gasiti pe blogul meu culinar la sectiunea Diversificare
***
Azi este ziua Nataliei si de ceva vreme ma tot gandeam ce tortulet sa ii fac sa fie bun pentru ea. Pentru ca noi am ales sa sarbatorim in trei si tortul sa fie pentru Natalia, ca doar ea e sarbatorita, a trebuit sa gandesc o reteta cu ingredientele pe care ea deja le-a consumat si evident fara zahar!
Dupa ce am oscilat intre diverse forme de cheesecake am ajuns la varianta de mai jos :)))
Iar aceste cautari se suprapun si cu o invitatie de la Qbebe de a povesti despre o reteta buna pentru cei mici. Invitatia lor m-a atras si mai tare pentru ca alaturi de ei in aceasta campanie este si Mihaela Bilic (am rasfoit la Bookfestul de la Timisoara noua ei carte Sanatatea are gust – pe celelalte le am deja, dar din pacate pana am ajuns la acel stand cheltuisem toti banii pe carti pentru Natalia – foarte apreciate dupa cum stiti).
Ingrediente pentru tort
400 gr faina
1 lingurita scortisoara
2 – 3 lingurite pudra de carob
1/2 lingurita praf de copt
2 oua
100 gr unt
2 banane
Crema
400 gr branza
2 linguri de pasta de sfecla (sfecla fiarta si pasata)
sucul de la o mandarina
Am batut untul (la temperatura camerei) cu ouale si cand am obtinut o pasta pufoasa, am adaugat bananele pasate.
Intr-un bol separat amestecasem faina, scortisoara, carobul si praful de copt si le-am incorporat treptat in amestecul de mai sus.
Am pus aluatul intr-un vas rotund cu peretii tapetati cu putin unt si am dat la cuptor pentru aproape o ora (testati neaparat aluatul cu scobitoarea sa va asigurati ca s-a copt bine).
Am scos din cuptor prajitura si am lasat-o sa se raceasca. Am tait-o apoi pe jumatate si am adaugat crema.
Branza (la temperatura camerei) am batut-o bine pana a devenit pufoasa. Am adaugat sucul de la mandarina si sfecla pasata. Sfecla nu se simte in crema! Sa nu va fie teama de ea – este doar un minunat colorant natural.
Tortuletul a fost testat inainte cu degetele si apoi Natalia s-a infruptat din el in voie 🙂
La Multi Ani Nataliei!
La multi ani!! si felicitari pentru modul in care gandesti si iti cresti fetita. Cand o sa fie si la mine momentul unui bebelus, sigur o sa recitesc cu multa-multa atentie sfaturile tale, ca sa le iau aminte.
Sarbatori frumoase si numai bucurii!
Mrs Green Foot multumim mult 🙂
Ioana Multumesc 🙂 incerc sa fac si eu the best I can 🙂
La multi ani Nataliei! am descoperit acum blogul tau si imi place f mult.
Nepotica mea implineste 1 an pe 5 mai si as vrea sa-i fac acest tort, sa aiba o aniversare frumoasa. mama ei e nascuta in 11 aprilie btw:) si pe mine ma cheama si Natalia 🙂
Intrebare: ce fel de branza ai folosit la tort? mascarpone, ricotta etc?
Multumesc mult de raspuns, sper sa-mi iasa asa frumos ca tie tortul!
Ama, ce fel de cereale ii dai Nataliei? Am renuntat la Milupa si vreau sa i le inlocuiesc cu altceva. Cerealele le folosesc pentru masa de dimineata si cea de seara. In afara de orez cu lapte, gris cu lapte, taitei din faina orez cu lapte, etc. i-as mai alterna si cu ceva cereale. Vorbim aici de Alexandra – 1 an juma :).
Natty cate coincidente :)))
Eu am folosit branza de vaci, de aia e un pic "zgrunturoasa" crema. Mascarpone ar face crema mai pufoasa, dar e foarte grasa si eu nu i-am dat pana acum.
Mihaela Nataliei eu ii dau cereale normale, adica nu speciale de bebelusi. Ii dau fulgi de porumb, ovaz, secara, mei, hrisca, quinoa, in functie de ce gasesc si eu sau cerealele acestea fierte.
Ar merge inlocuita branza cu crema de branza gen Philadelphia?
sigur 🙂