Cu siguranta ca nu mai e nevoie de fraze introductive despre aceasta lucrare mamut a literaturii universale. Toata lumea a auzit de cartea lui Tolstoi, daca nu despre subiectul ei, atunci despre cat de infernal de lunga este.
Ei bine, sunt aici sa va confirm aceasta informatie. Sunt in jur de 1500 de pagini, in dulcele stil al literaturii rusesti si cu cat inaintam, cu atat Tolstoi ne rasfata cu mai multe eseuri pe tema razboiului, a rolulului aristocratiei (cu ramificatii spre alte paturi sociale), a politicii si a istoriei. Din aceste eseuri deducem ca Tolstoi este adeptul teoriei ca un om nu modeleaza evenimentele, ci acestea au ca motor fortele sociale si circumstantele, evenimente de care profita marii oameni ai veacului.
Tolstoi a vrut de fapt sa scrie un roman despre decembristi, dar patrunzand mai adanc in complexele evenimente de la 1812 (cucerirea Moscovei de Napoleon), Tolstoi muta actiunea romanului sau in aceasta perioada, amintind doar in epilog de actiunile decembristilor.
Romanul se intinde intre 1805 si 1813 (cu punctul culminant in 1812) si urmareste istoria mai multor familii aristocrate rusesti: Bezuhov, Bolkonski si Rostov.
Pierre (Piotr) Bezuhov este personajul central al romanului, probabil si un alter ego al autorului sau macar glasul prin care acesta isi exprima parerile.
Ceea ce atrage atentia asupra lui Pierre este bunatatea sa, constrastanta cu lumea perfida in care este propulsat prin mostenirea unei uriase averi. Solidarizam indata cu Pierre pentru ca reprezinta imaginea omului simplu, din popor, nepervertit inca de bogatie.
Pierre duce o lupta continua pentru a-si pastra coordonatele morale – isi elibereaza mujicii de pe proprietati, se casatoreste cu frumoasa dar imorala fiica a printului Kuragin – Elena si chiar se alatura masoneriei din dorinta de a gasi calea de a infaptui lucruri marete.
Esuand de fiecare data, marele conflict sufletesc se da pentru Pierre cand se alatura trupelor rusesti. Deghizat in simplu taran, incearca sa-l asasineze pe Napoleon. Patrundem impreuna cu el in randurile armatei franceze, unde este tinut si judecat ca si prizonier de razboi.
Printul Andrei Bolkonski este in oarecare masura opusul lui Pierre. Desi este tot un personaj pozitiv, el este mai aspru si mai cinic. Savarsind fapte eroice in luptele cu francezii, este aproape ucis in batalie si iminenta mortii il determina sa adopte o filozofie nihilista care il duce la o izolare in unul dintre castelele sale.
In paralel, fratele Natasei, Nikolai, se dovedeste a fi cavalerul din poveste care o salveaza pe printesa Maria (sora lui Andrei). Dragostea dintre ei este pe cat de puternica, pe atat de induiesatoare. Sacrificiul pe care il fac in mod tacit pentru a le permite fratilor lor sa fie fericiti, creste si mai mult tensiunea emotionala a relatiei lor.
Moartea lui Andrei, aduce dupa sine nu doar casatoria dintre Nikolai Rostov si Maria Bolkonski, ci si inceputul povestii de dragoste dintre Pierre si Natasa.
Figura predominanta a scenelor de razboi, generalul Kutuzov, este construit in antiteza cu Napoleon. Un om de o infatisare insapimantatoare, Kutuzov da dovada de sentimente nobile, de umilinta si smerenie si de un incredibil geniu militar.
Este foarte greu sa vorbesti doar in cateva cuvinte despre Razboi si pace, pentru ca indiferent cat de iscusita as fi in a va vorbi despre o carte, in unele cazuri (si romanul lui Tolstoi este cu siguranta un astfel de caz) nu pot spune nimic mai relevant decat faptul ca nu trebuie sa ratati minunata experienta de a citi acest roman.
Frumoasă prezentare! Sigur, cartea e vastă, greu s-o prinzi în câteva cuvinte… Cel mai bine e de citit. Merită!
@vania – da, o carte care merita. ar fi o mare greseala sa nu fie citita 🙂
Scriu aici, că nu citeşte nimeni (fiind vorba de cartea unui rus): Azi am lăudat public recenziile tale, aşa că poate dai o bere, la Irish Pub…
am citit. va prea multumesc 🙂
in general nu imi plac cartile care prezinta o epoca, mai ales o carte asa lunga. dar cartea asta m-a tinut cu sufletul la gura si mi-a placut nespus de mult. si acum motivul pt care am dat acest comment -si totusi, audrey hepburn? nu mi-o imaginam pe natasa ca ea deloc. nu suport cand citesc o carte si dupa vad filmul ca personajele sa nu arate precum mi le imaginam eu 🙁
andreea
eu am vazut filmul de cateva ori in copilarie si imi era inoculata imaginea natasei si fara sa vreau asa mi-o imaginan in timp ce citeam cartea 🙂
multumesk m ai ajutat sa fac un referat la literatura universala
@Anonimule – cu placere! dar te incurajez sa citesti totusi si romanul 🙂
multumesc alma…pentru lumea asta minunata in care ne patrunzi
placerea e de partea mea Dasha 🙂
Filmul se poate urmari, duminica la pranz, pe Antena 1. Este super!
multumim Selma 🙂
E superba, am vazut si filmul…….