Adevarul e ca sa pornesti in cautarea unei locuinte este o veritabila aventura.
Am inceput mai intai prin a cauta un apartament in Timisoara. Ca sa ne incadram in bani, nu puteam cumpara decat un apartament cu 2 camere. Am sunat, ni s-a explicat unde e blocul si am plecat….
Si tot ne-am dus. Iesim din oras, trecem de nu stiu ce unitate militara si dupa aia, in camp, intre balarii se vede un bloc. Intram pe aleea ce duce la bloc, pietruita si accidentata, masina fiind efectiv acoperita de tufisurile crescute salbatic. O secunda (dureroasa!) mi-am inchipuit cum ar arata zona noaptea! Brrr!
Ajungem la bloc si vedem apartamentul. M-au trecut fiori pe sira spinarii: intr-un spatiu cat garsoniera mea erau inghesuite 2 camarute si o baie cat sa bagi in ea o cabina de dus. Acel gen de baie in care faci dus stand pe wc.
Bucataria…nu exista! Era marcata intr-una dintre camere (pompos denumita living) cu vreo 10 bucati de gresie.
Am plecat de acolo tristi. Sa te inhami sa platesti o gramada de bani pe o asemenea chichineata parea un blestem, nu un motiv de bucurie.
Sa va mai spun ca la o saptamana apartamentul urcase la 60 000 de euro? Infiorator!
Apoi am decis sa luam satele la rand. Eu una sufar teribil de nostalgia vietii la casa, cu soare si fara vecini care sa bata in calorifere, cu un petec cat de mic de iarba si departe de forfota orasului.
Nici prea departe acum, ca nici asa nu imi place. Undeva suficient de aproape si relaxant de departe de oras. Un soi de suburbii.
Am inceput asadar sa vizitam case. Unele frumoase, dar prea scumpe. Altele doar in rosu.
Am incercat si mai departe (la 40 de km) pentru ca pretul era tentant si minune mare! avea gaz si centrala gata instalata. Ajunsi acolo am descoperit o casa din chirpici cu termopane.
De asemenea, la 5 km de Timisoara o casa de chirpici se vinde la 50 000 de euro. Sa iti vina sa plangi!
Apoi ne-am aventurat in Sacalaz. Orice timisorean stie ca aceasta comuna cocheta pare a fi raiul pe pamant pentru cei care vor sa traiasca cu stil la tara. Vile noi, frumoase, drumuri asfaltate cum nu sunt in oras, flori si masini scumpe.
Cand am gasit o casa p+m, cu parter amenajat si care se si incadra in limitele noastre de pret am crezut ca a navalit norocul peste noi. Am sunat si am gonit catre Sacalaz.
Cand am oprit in fata casei, a scos vecinul capul pe geam si eu era sa nu mai cobor din masina: dupa lantul ce ii atarna la gat, maieul mulat peste burta atent intretinuta cu fripturi, ochelarii de soare pe cap si privirea de expert cu care ne-a evaluat valoarea masinii, am inteles ca nu avem a face cu amatori.
Intram totusi in casa si acolo descopar ca amenajatul se rezuma la gresie sparta, cu bucati scoase pe alocuri, cu usi batranesti care nu se inchideau si cu o scara care era atat de evident stramba ca iti era teama sa nu te rastorni.
Proprietarul, extrem de jovial, dar dupa tiparul vecinului ne explica cum casa a fost peirduta la carti si acum i se cauta cumparator. La intrebari standard de genul ce suprafata are, are fosa, centrala etc, raspunsurile m-au naucit: suprafata depinde de locul unde am gasit anuntul, aveau si antena dar s-a furat….oooo daaaa! exact locul in care imi doresc sa traiesc.
Am plecat repede de teama sa nu cumva sa nu mai gasim masina. De atunci incolo am evitat anunturile de casa in Sacalaz.
Apoi am gasit-o. Intr-o seara eram usor suparati si ingandurati si am decis „hai sa mai vedem ce mai gasim”. Am sunat, proprietarul ne astepta si cand am ajuns in fata portii m-am si vizualizat locuind in acea casa.
Da, da, stiu ca este prea sentimental. Dar eu m-am si vazut seara pe o bancuta sub pomii din curte si deja am decis ca dormitorul va fi spre rasarit.
Deci casa am gasit-o. Este cum nici nu indrazneam sa visez. E la 12-13 km de Timisoara si (esential!) ne incadram si cu banii.
Acum apare partea mai putin placuta. Accesarea creditului. Am cautat pe net altceva decat articole din ziare, marturii ale celor patiti dar nu am gasit nimic.
Emotiile sunt mari. Se trece de banca sau nu. O sa reusim sa luam casa asta sau o pierdem din cauza birocratiei stufoase.
Noi ne agitam acum sa adunam actele pentru a depune dosarul ASAP, dar nu avem cea mai vaga idee cat ar putea dura prelucrarea dosarului sau daca mai exista si o alta casa cumparata in afara de prima casa a mediatizatului cuplu bucurestean.
Aveti si voi povestile voastre despre Prima Casa?
eu va urez bafta…stufoasa sau nu birocratia se pare ce e musai..si va fi bine, o sa vezi ..abia astept pozele din noua casa 🙂
Pot sa-ti zic doar ce am vazut la stiri despre asta: bancile nu sunt pregatite si acum vreo saptamana nu procesau niciun fel de documente legate de proiectul prima casa. Adica, mai pe scurt… cand un jurnalist s-a dus la banca si a intrebat-o pe doamna de la ghiseu: "Am auzit ca la banca dvs. se depun cereri pentru proiectul prima casa", aceasta i-a raspuns "Inseamna ca stiti mai multe decat mine".
Nu incerc sa te demoralizez, dar eu zic sa fii pregatita.
ca cititor(vechi) al blogului tau iti urez mult noroc, sigur o sa obtineti creditul:>:>….ce tare a fost tipu' cu antena =))
Bafta multa …don't let the bastardz get ya! 🙂
Ne pregatesti si o nunta, draga Ama si nu ne zici nimic?
@adizzy – multumesc 🙂 sper sa existe poze cu noua casa 😀
@Camelia – da, am auzit si eu aia. problema asta s-a rezolvat intre timp, bancile stiu ce le trebuie dar mai nou problema s-a mutat la fondul national de garantare care inca nu a decis ce fel de ipoteca sa aplice.
@Bobete – multumim, asa sa fie 🙂
@Mel – multumesc 😉 ma tin destul de bine deocamdata 🙂
@ Roxana – deocamdata doar casa 😛
Bafta multa! Tinem pumnii!
Sa ne povestesti ce si cum ai facut.
@Alyna – multumim. o sa povestesc, ca deja m-au innebunit de cap 🙂
A, si ceva ce am vazut abia azi, poate te ajuta: CEC a oferit deja 11 credite Prima Casa
http://www.mediafax.ro/economic/cec-a-dat-deja-11-imprumuturi-pentru-prima-casa.html?1686;4728480
@Camelia – eu as spune "a oferit NUMAI" 🙁 mersi de link 🙂