varaPlictiseala este un subiect fierbinte printre parintii de azi.
Cumva s-a ajuns ca in fisa postului de parinte sa apara nu doar obligatia de a oferi activitati stimulante copilului plictisit, ci sa avem grija ca acest copil nici sa nu ajunga sa se plictiseasca. De aici pleiada de evenimente si activitati unde ducem copiii, peste tot ne sufoca reclamele cu ateliere si activitati creative.
Toata lumea vrea articole despre cum sa stimuleze inteligenta copilului, iar lipsa unor astfel de activitati duc cu gandul la un copil…ei bine, cam neglijat.
Si, continuand, daca analizam un pic sufletele noastre de mame, descoperim ca aceasta indatorire – de a oferi mereu activitati stimulante – duce si la multa invinovatire. Oare fac destul? Oare stie copilul meu destule? Isi atinge potentialul? Il ajut sa isi valorifice pasiunile?
Vina. Vina. Vina. Laitmotivul parentingului modern.

Indraznesc sa va intreb: ce faceati voi in copilarie vara?
Eu imi amintesc numeroase jocuri in curte, mancaruri din noroi si ceaiuri facute din plante uscate (pe care tot eu le culegeam si le uscam). Aveam o mica bucatarioara improvizata si atent aranjata, unde imi duceam la bun sfarsit retetele si experimentele.
Imi amintesc cum stateam afara pana venea intunericul, picioarele murdare cu care intram in casa, spalatul de seara, purificator si odihnitor, somnul.
Cred – si cred cu putere – ca jocurile mele veneau din plictiseala. Cu siguranta, nici bunica si nici mama nu se dadeau peste cap sa imi ofere activitati care sa imi stimuleze inteligenta. Bunica ma striga si imi inmana o felie de paine de casa unsa cu untura si nici nu mai intram in casa la ora pranzului.
Si – cu toate acestea – a existat in mine suficienta stimulare intelectuala sa devorez carti din clipa in care am invatat sa citesc. Si nu, nu imi amintesc cu suparare ca bunica nu ma distra cand ma plictiseam. Si eram departe, la ani lumina, de jucariile si materialele pe care le au copiii nostri.
Asa ca, ma scuzati. Eu in aceasta vara am sa imi las copiii sa se plictiseasca. Faca ce o vrea. Sa alerge si sa sara, sa picteze si sa coloreze, sa se stea intinsi in iarba si sa priveasca cerul. Ne vom plimba, vom citi carti de povesti, chiar si enciclopedii, vom cauta insecte in iarba si – de o fi curiosi – vom povesti despre ele. Vom face baloane din sapun si le voi pune la dispozitie materiale creative moderne (vezi pasta modelatoare sau nisipul kinetic), dar nu imi voi face un scop din activitati.