Oranges are not the only fruit este romanul de debut a lui Jeanette Winterson. Semi-autobiografic, romanul patrunde in adancurile intunecate ale unei comunitati puritane a Angliei anilor ’60.

Eroina romanului, Jeanette, este crescuta de o familie subjugata fundamentalismului religios unde „my dad watched wrestling, my mom liked to wrestle.” (citat redat din memorie)

Adoptata de o mama care isi dorea un copil fara a se pangari de actul sexual, Jeanette este crescuta pentru a fi un copil „special”, ales al Domnului, un viitor misionar al lumii.

Jeanette este crescuta izolata in sanul comunitatii religioase. Cand statul o obliga pe mama ei sa o dea la scoala, printre „pacatosii pierduti”, Jeanette este indepartata din cauza credintelor ei religioase. Faptul ca Jeanette nu poate vorbi decat despre Biblie si damnarea sufletului este explicabil prin faptul ca nu a avut acces la alta carte, prin faptul ca mama ei a crescut-o doar cu spaima inegurata a pedepsei divine.

Dar la 16 ani Jeanette cunoaste iubirea si descopera atractia sexuala. Pentru o alta femeie.

Cu naivitate crede ca sentimentele pe care le simte nu au cum sa fie gresite, ca ceea ce ii bucura sufletul nu are cum sa fie un pacat in fata lui Dumnezeu. Dar marturisirea lor aduce dupa sine o scena dura si absurda: exorcizarea realizata de cei mai de seama reprezentanti ai comunitatii, prin rugaciune si infometarea demonului.

Criticii sunt de parere ca aceasta este cea mai buna carte a lui Winterson. Eu sunt ceva mai retinuta in afirmatii elogioase din simplul motiv ca Oranges are not the only fruit este total diferita de ceea ce urmeaza.
Daca romanele de maturitate ale lui Winterson sufera mult la constructia si originalitatea/credibilitatea firului epic, ele castiga cititorul prin compozitia poetica fermecatoare.

Oranges are not the only fruit este exact opusul lor: poezia in proza este saraca, dar firul epic este impecabil. Povestea tinerei fete incarcerate de religie si puterea ei de a-si afirma individualitatea, transforma romanul de debut a lui Winterson in unul dintre cele mai puternice romane ale luptei individului pentru libertate.


Concluzii

Portocalele sunt singurele fructe in lumea colorata in alb si negru a acestei comunitati religioase. Exista doar ei – cei fara de pata si ceilalti – pacatosii fara sansa de salvare.
Jeanette descopera ca exista si alte fructe in afara de portocale, ca diversitatea nu inseamna pacat si ca iubirea nu are de ce sa fie pedepsita.

De ce sa-l cititi?

Pentru ca este o poveste trista, dar incantatoare. Pentru ca Jeanette (Winterson) are un umor nebun si cele mai sumbre intamplari le trateaza cu o ironie care smulge zambete de la cititorul scandalizat/inversunat.

Pentru ca este o carte despre religie si homosexualitate (lesbianism).

Pentru ca Jeanette (eroina sau autoarea) ne conving ca heterosexualitatea nu este „singurul fruct”, si ca homosexualitatea nu respinge ideea de credinta in Dumnezeu.

De ce sa nu-l cititi?

Daca proveniti din sanul unui comunitati religioase puritane s-ar putea sa va simtiti lezati.

Daca ati citit alte romane de Winterson pana acum, s-ar putea sa fiti dezamgiti de absenta poeziei.

Daca cititi romanul in engleza (nu cred ca deocamdata a fost tradus), s-ar putea sa considerati limbajul cam greoi.

***

Tot de Jeanette Winterson:
Gut Symmetries