In ultimele zile am spus multumesc de zeci de ori. Am multumit emotionata, surprinsa si mandra, fetitei mici cu zulufi care isi face de lucru pe langa mine. 
Natalia pare sa stie de tot ce e nevoie. Un pupic pe mana lui Robert (sau chiar si pe talpa piciorului), sa nu ii deranjeze somnul. Sa porneasca jucaria cu muzica sa il linisteasca pe Robert daca e agitat. Sa astepte cuminte, imbratisandu-ma pe mine, pana Robert papa tzitzi. Daca bebe mic (cum il alinta ea) e treaz, il mangaie usor pe cap. Cand termina de papat, intreaba ingrijorata daca a papat tot. 
Natalia si-a asumat singura responsabilitatea de a desface si a imi pune la indemana mica noastra trusa mobila de schimbat scutece. Aduce cosuletul, intinde cearceaful cu mare grija, netezind fiecare colt. Apoi alege un pampers si chiar ii explica lui Robert ce model se afla pe pampersul lui. Apoi sta langa mine si priveste preocupata ca intreaga operatiune sa decurga conform standardelor ei inalte. Si anume, copilul sa fie linistit si gangurind. Orice scancet de nemultumire inseamna ca mami greseste undeva si trebuie sa isi imbunatateasca tehnica. 
Ii multumesc de fiecare data pentru ajutorul ei. Pentru ca este covarsitor de important. Pentru ca este facut cu inima usoara, plina de dragoste, altruist si fara nici un indemn exterior.
Ii multumesc si cand eu trebuie sa stau cu Robert in brate si ea se descurca sa faca singura lucruri pe care pana acum le faceam eu. Ca de exemplu, sa stearga de pe jos cand a varsat ceva. Sa isi puna singura toate jucariile, creioanele si acuarelele la loc. Sau sa se incalte si sa se incheie singura. 
Ii multumesc des. Nu din obligatie, nu pentru ca asa recomanda vreun psiholog. De fapt, cu toate curentele astea de parenting, sunt convinsa ca macar unul considera ca gresesc 🙂
Ii multumesc pentru ca nici nu stiu ce sa mai fac altceva. Ma simt coplesita. Ma simt mica si fara cuvinte in fata unui omulet cu un suflet atat de mare. 
Si ii multumesc ca la final de zi tot ea este cea care vine la mine si ma intreaba, incruntata de ingrijorare si framantandu-si manutele, daca ma doare burta si vreau sa ma dau cu putina crema sa ma simt mai bine. 
Multumesc, multumesc, multumesc.