Nu am mai facut de multe luni mozaicul lunii, probabil cam de cand noua sarcina a inceput sa isi faca simtita prezenta si neuronii mei au devenit usor nefunctionali. Dar cu cat a crescut burta, cu atat am inceput sa pot gandi din nou mai coerent (coerenta pe care probabil o voi pierde din nou cand bebe se va naste :)) si am reusit sa imi reiau unele (bune) obiceiuri.
Acest octombrie a fost frumos, dar greu. Adaptarea Nataliei la gradinita a venit cu multe schimbari si pentru noi, multe lucruri au trebuit sa se aseze si burta mea tot mai mare nu fac lucrurile mai usoare.
A fost o luna in care am gatit foarte multe impreuna, in care am stat mult in bucatarie impreuna si in care a inceput sa isi faca simtit tot mai mult prezenta sentimentul de nesting (deja!).
A fost o luna in care am gatit foarte multe impreuna, in care am stat mult in bucatarie impreuna si in care a inceput sa isi faca simtit tot mai mult prezenta sentimentul de nesting (deja!).
Am inceput trimestrul trei de sarcina, cu un bebe baietel energic, care toata ziua (si mare parte din noapte – cand doarme oare??!!) isi face simtita prezenta, cu o forta uluitoare pentru un omulet atat de mic.
Mereu am iubit toamna, cu zile racoroase si insorite, cu inserarea timpurie si cu dimineti intunecate. Anul acesta, ma bucur de ea un pic mai mult, cuprinsa de o duiosie fara margini cand un copil ma imbratiseaza din afara si unul din inauntru.
Mozaicul lunii, un proiect initiat de Irina
Cat de mare e burtica!:)) si cat de mare e fetita!! creste pe zi ce trece:)
Un noiembrie minunat va doresc, familie frumoasa!:)
Burtica e si mai mare deja 😀 creste spectaculos :))
Multumim mult! O luna minunata si tie 🙂