Gandindu-ma in urma la luna noiembrie, nu pot decat sa imi amintesc de micul accident al Nataliei (poza din dreapta jos), care ne-a dus pentru prima oara la spital, ba chiar la sectia de chirurgie, unde puiutul de om a trebuit sa fie cusut. 
Desi cred ca pentru noi, ca parinti, toata patania a fost mult mai dificila decat pentru ea, care vorbeste cu detasare de eveniment. 
Noiembrie a venit cu frig, haine groase si stat in casa in serile intunecate. Natalia a dezvoltat o pasiune pentru platoul de fructe (poza din stanga jos) si in aproape fiecare seara isi cere o asemenea gustare. Iar mie imi e cel putin la fel de drag sa i le pregatesc, pe cat imi este sa o privesc mancandu-le bucatica cu bucatica.
Gradinita a devenit „a doua casa” (ca sa o citez pe Natalia), in luna ce a trecut am fost la cautat de piticuti fermecati in parc, luminand drumul doar cu lampase si am evoluat in pregatirea pachetelului 🙂 
Iar de acum se apropie momentul in care familia noastra se va mari. Sper sa nu nasc in decembrie, dar emotiile cresc tot-tot mai mult si nu imi vine sa cred cat de repede a zburat timpul. Si cat de aproape sunt sa pornesc din nou in aventura bebelusiei. 

Mozaicul lunii, un proiect initiat de Irina