motivatie

 

 

„Motivatia e ca dușul. Nu durează așa că îl recomandăm zilnic.”  Zig Ziglar

 

Motivatia mi se pare un exercitiu. Un exercitiu de vointa, un exercitiu de gandire, o mantra. Nu esti motivat pur si simplu, nu este ceva ce iti pica din cer, ci trebuie sa o exersezi. Zi de zi.

Ce ma tine pe mine motivata?
Copiii.

La o scara mai mare, copiii sunt cei care ma motiveaza sa fiu mai buna zi dupa zi. In toate aspectele vietii. De la banalul ridicat din pat (cu voie buna!), pregatit mancarea si rutina zilnica, la lucruri mai complexe: sa am grija de sanatatea mea (sa pot sa am grija de ei) sau sa muncesc mai mult, mai bine, pentru a le fi atat exemplu, cat si sprijin.

Dar aceasta motivatie este ceea ce obtin printr-un dialog interior. De cate ori simt ca nu mai pot, fac un pas in spate, iau o mica pauza si imi repet in gand motivele pentru care trebuie sa continui. Iar motivele sunt ei! 🙂

Dincolo de asta, mai este un fel de motivatie legata de ei: sa ii privesc si sa le observ determinarea, dorinta de a descoperi, puterea de a se ridica si a incerca din nou, curiozitatea, bucuria de a afla.

Robert a inceput sa faca primii pasi si toata ziua este in explorari. Pentru a se ridica e nevoie de un efort urias, fiecare pas este un exercitiu complex de coordonare si putere, fiecare miscare inseamna descoperirea de limite, suprafete si tehnici de cadere.
Este neobosit. Tacut si concentrat, exerseaza in fiecare minut in care este treaz. Nu se descurajeaza cand cade, ci incearca sa gaseasca metode sa se lase jos fara sa se loveasca.
La fel, Natalia a exersat mult in ultimele saptamani sa coloreze in limitele desenelor. Nu i-am cerut eu asta, ci a fost dorinta ei. A stat zeci de minute aplecata deasupra foilor de hartie si a colorat cu grija si cu concentrare. A colorat sute de foi (da, sute!), iar acum, desi coloreaza perfect in limite, nu conteneste sa exerseze si sa experimenteze cu culorile.
E toata acolo, nu o intereseaza nimic altceva. Daca cumva e pornit televizorul, imi cere sa il inchid. Nu o pot atrage nici la joaca. Ea coloreaza!

Imi privesc copiii si imi dau seama cate am de invatat de la ei.
Despre motivatie si concentrare. Despre exercitiu. Despre esecul privit ca o etapa normala in a ajunge la perfectiune. Despre curaj si culoare. Despre a te descoperi pe tine si ce poti sa faci. Despre pasiune. Despre bucurie.

Motivatia este un exercitiu. Un exercitiu de a iti aminti ce este cu adevarat important pentru tine. Un exercitiu de a privi in jur si sa te lasi inspirat de oamenii cu adevarat motivati. Indiferent de varsta! 🙂