Suna ceasul (alarma de la mobil), intind mana spre noptiera si ii dau snooze. Aldo, Mara nu misca.
Dupa 10 minute suna iar. Din nou snooze. Mara se ridica si incepe sa se intinda. Aldo deschide ochii. Mara incepe sa patruleze gratioasa prin pat, peste mine, peste Aldo. Aldo intoarce lenes capul spre mine. Vede ca am deschis ochii si incepe sa dea din coada. Mara devine atenta.
Urmareste coada pufoasa a lui Aldo si sare la ea. O cuprinde cu labutele si incepe sa linga constiincioasa blana din varful cozii lui Aldo. Aldo maraie.
Casc si ma intind. Aldo nu mai rezista asaltului exercitat astpra cozii si sare la pisica. Mara se tranteste pe spate si il intampina cu labutele desfacute. Miauna ragusit si prelung. Varful cozii il plimba tandra peste plapuma. Se rasfata in timp ce Aldo ii cuprinde burtica cu gura si ii da drumul, ii ia pe rand piciorusele in gura si le strange usor cu dintii. Mara, tot tolanita, cu burtica la vedere, il priveste fericita si ii da usor cu labutele din fata peste bot.
Aldo renunta pentru moment si se intinde alene. Mara ii sare in spate. Joaca continua, Mara il loveste cu labutele peste bot, Aldo ii prinde labulete si le molfaie cu un marait constant.
Ce sfatos e Aldo… da’ Mara e mortala, aroganta, asa cum ii sta bine pisicii…
@Rebecca – da, asa e Aldo! 🙂 cu atat mai mult este distractiva convietuirea dintre cei doi.
Ma tot uit la catelul tau si ma tot minunez de frumusetea urechilor lui. E un catel foarte frumos. 🙂
@hellen – multumesc in numele lui! de urechi eu sunt responsabila, pentru ca il chinui cu religiozitate la periat :)))