Titlu: Mic tratat de pisicologie
Autor: bucati feline in felii stranse la un loc de Serban Foarta
Editura: Humanitas
An: 2008
Numar pagini: 158
abandonat*slab*mediocru*mediu*bun*foarte bun*excelent*capodopera
Prima linie: Firesc, de parca am fi rude,/ La mine-n creier un motan/Se plimba tandru, de vreun an./Cand miauna, abia se-aude…
Ultima linie: Ai sa ma vezi acolo, zise Pisica, disparand…
Context: citita in 2-3 saptamani, in „felii” mici, cand Mara avea chef de tandreturi.
Cand am auzit de aparitia acestui volum am stiut ca il vreau in biblioteca mea. Apoi, cum nu am gasit-o in librarii, timpul a trecut, am citit recenzii si mi-am dat seama ca nu o mai vreau in mod deosebit. Si mare dreptate am avut.
Volumul este o adunatura de texte – poezie, proza, vorbe de duh, proverbe – despre pisici si dragostea pentru pisici. Totusi este fad, nu m-a atras, rar (prea rar) au fost texte care sa imi insufle veritabila dragoste si pretuire fata de pisici.
Tare cred ca multe texte nu au fost adunate in acest volum decat pentru ca au fost scrise de autori celebri. Si multe nu au simtire „pisiceasca”. O fi ei mari talente, dar din punctul meu de vedere, nu poti scrie veridic despre pisici daca nu convietuiesti cu ele. Si prea multi adunati in volumul asta par sa scrie despre pisici din auzite.
Cred ca ar fi trebuit lasat deoparte snobismul si adunate texte care pur si simplu vibreaza de „pisiceala”, chiar daca autorii lor erau niste anonimi. Cu siguranta ar fi incalzit mai mult sufletul iubitor de pisici!
In concluzie, cred ca as cumpara aceasta carte doar pentru a o da cadou unui om despre care nu stiu altceva decat ca are o pisica. Este genul de carte lipsita de savoare, in culori spalacite, buna de cadou neutru.