Citind (parca) la nesfarsit literatura engleza, descoperirea scriitorilor englezi „straini” a venit ca o gura de mult-dorit aer proaspat. Rushdie m-a cucerit din prima cu fraza lui stufoasa si umorul ironic, iar cartile lui Ishiguro ma transpuneau intr-o lume linistita si migalos construita. Chiar daca ii numesc numai pe ei doi – nu numai pentru ca au fost cei dintai cititi, dar si pentru ca i-am considerat cei mai valorosi – sirul acestor scriitori straini a continuat sa se imbogateasca in anii ce au urmat. Recunosc ca nu am fost niciodata dezamagita si tocmai de aceea am asteptat cu nerabdare sa citesc un roman venit din Egipt – zona in care nu ma mai aventurasem pana acum. Ce au in plus romanele scrise de imigranti?Fara a nega nicio clipa valoarea literaturii engleze (hai sa ii spun traditionala), ca orice lucru repetitiv ea impinge cititorul spre o monotonie literara. Imigrantii aduc un suflu proaspat prin fundamentul lor cultural si devine o aventura sa citesti ce rezulta din amestecul literaturii engleze cu cea orientala sau exotica. Map of Love a fost insa o lectura greoaie. Poate s-a datorat si cartii in sine (nemultumire explicata deja), dar probabil are ceva de a face cu experimentarea – pentru intaia oara – a literaturii dintr-un colt de lume necunoscut pana acum. Si constructia romanului este una complexa, solicitand o atentie ridicata. Map of Love se desfasoara pe doua coordonate centrale. Actiunea este declansata in 1997 la New York, cand Isabela Parkman descopera in casa mamei sale moarte un cufar plin cu scrisori si jurnale ale unei oarecare Anna Winterbourne. Pentru ca unele texte sunt in araba, ea cere ajutorul lui Omar al-Ghamrawi, dar care, la randul sau, o indruma catre sora sa Amal din Cairo. Isabela calatoreste la Cairo unde incepe sa descopere trecutul impreuna cu Amal, in timp ce in prezent incepe sa se dezvolte o interesanta poveste de iubire cu Omar. Povestea Annei – asa cum este ea descoperita din scrisorile si jurnalele ei – vine sa ofere cel de al doilea plan al romanului. Ramasa vaduva de tanara, Anna porneste singura intr-o calatorie in Egiptul care i-a ucis sotul, pentru a intelege locurile si oamenii – o atitudine revolutionara pentru debutul secolului XX!Ajunsa intr-un taram de conflict (este ciudat cum pentru mintea occidentalului istoria Egiptului se margineste doar la antichitate), Anna este rapita de nationalisti, dar sfarseste prin a se indragosti si casatori cu unul dintre conducatorii lor: Sharif Pasha al-Barudi. Acestea ar fi liniile principale pe care romanul se dezvolta. Soeuif incorporeaza in roman numeroase aspecte ale colonialismului britanic, dezvaluiri neasteptate despre lupta femeilor pentru drepturi egale si prin povestile de iubire ce marginesc secolul XX, tabu-ul iubirii dintre Occident si Orient. Pe alocuri personajele mi s-au parut false – cu precadere eroii pozitivi absoluti Anna si Sharif – si tot pe alocuri scriitura mi s-a parut exagerat impopotonata. Nu e un roman pe care sa-l trec pe lista mea de favorite, dar este genul de roman care iti deschide apetitul pentru a afla mai multe, pentru a gusta mai mult din aroma literaturii egiptene.