Sunt convinsa ca sunteti satui de subiectul asta. Sunt sigura ca este atat de vechi, de analizat si de repetat incat va insufla o stare brusca de plictis. Sau poate frustrare daca v-a ars la buzunar.

E vorba despre gropi.

Calea Aradului era un drum decent. Nu perfect, dar chiar de „luai” gropile nu iti sarea roata.
Singurul aspect care ma ingrijora erau santurile formate la intersectia cu Miresei, facute de trecerea tirurilor. Cu o masina de clasa medie probabil nu se simteau cine stie ce, dar cu a mea ma simteam ca intr-o barcuta pe valuri.

Acum asta mi se pare un moft de copilita rasfatata.

Dupa cateva ploi si o saptamana de inghet, asfaltul pare a se pulveriza. Acum pana ce si un jeep incetineste si trece cu chiu cu vai peste damburile din intersectie. Ba mai mult. Au aparut grote in asfalt atat de adanci incat iti este si frica sa nu te pierzi in abisul adancimii lor.

Si conduci tu asa relaxat si brusc o vezi cum scoate coltii la tine. Sunt convinsa ca o stiti: ii vedeti gura neagra si stirba, cascata, si vedeti clar stratul de pamant de sub asfaltul surpat. Si stiti ca daca nimeriti in gura ei lacoma, groapa o sa va coste macar capacul de la roata. Si atunci tragi de volan. Si te rogi sa nu fie nimeni langa tine. Si asa, cu un mers serpuit, de parca toti soferii am fi pusi pe bancuri si ne jucam pe strazi, rasufli usurat abia cand ajungi la destinatie.

Azi m-am dus sa-mi fac cumparaturile obisnuite si m-am gandit sa nu ma multumesc cu Billuta mea de cartier, ci sa ma avant un pic spre un magazin mai mare. Dupa experienta absolut nefericita cu Kaufland (cum sa fii in halul ala de prost aprovizionat!?), am decis sa ma reped pana la Real, fiind in cautare si de niste produse bio (de la dm – va recomand cu caldura magazinul!) (cata reclama am facut!!! :)).

Dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci podul Sagului.
Punct nevralgic pe fata rutiera a Timisoarei. De fapt un soi de furuncul vesnic infectat.
Va amintiti aceasta vara cand s-a inchis podul Sagului pentru reparatii (a se citi peticeli)??? Erau cozi pana dincolo de Metro, traficul complet sufocat, de eu am mers cu masina pe camp, prin papusoi, pe unde o intarcat mutu iapa sa ajung inapoi in oras. Efort inutil.
Azi am recunoscut cu veche simpatie camaradereasca gropile pe care le ocoleam in primavara. Parca un pic mai mari, mai voinice, mai gata de facut pagube.

Inca o completare si gata: in Timisoara gropile sunt asa de mari incat se blocheaza tirurile!
Nu e un banc desi imi vine sa rad. A paguba.
Groapa de mai jos a impotmolit ditai tirul. N-o mai putut sarmanul sa-si scoata rotile de acolo. Vorba aia, pe mine ma inghitea cu totul!


*poza de aici