Cand am inceput sa citesc Magicianul,ma consideram deja familiarizata cu stilul lui Fowles. Ma asemanan si eu personajului principal al romanului, arogant si increzator in capacitatea sa de intelegere si interpretare. Dar ca si el, in curand mi s-a confirmat cat e mult ma inselam.
Inceputul – in afara unui ton cam pretentios – nu aducea nimic nou. Dar cu cat avasam in aceasta lume nou creata de Fowles, eram tot mai prinsa, tot mai fascinanta, devenind si eu un prizonier al supozitiei si banuielii.

Nicholas Urfe, un tanar absolvent de Oxford, se decide sa accept un post de profesor de engleza pe o insula greceasca izolata, pentru a fugi de viata sa londoneza si de o relatie esuata de iubire. Aici il intalneste pe batranul Conchis, la casa caruia incepe sa-si petreaca timpul liber. Pe proprietatea lui Conchis incep sa apara personaje misterioase, mitologice, femei din alte veacuri, se desfasoara povesti si se dezvolta o multitudine de scenarii.

Fowles foloseste in Magicianul trimiteri catre numeroase alte lucrari – fie ele de beletristica, filozofie sau psihologie – cu siguranta ca cititorul sau le cunoaste pe toate. Astfel, se creeaza in Magicianul un amalgam de literatura, magie, tarot, mitologie greceasca si psihologie. Conchis isi creaza propria sa lume, pune in scena un joc „de-a Dumnezeu” si urmareste cu sange rece participantii.
Forta cartii rezida atat in interminabilele rasturnari de situatie, cat si in numeroasele aspecte exploatate si analizate: speranta, teama, dragoste, frica, curaj. Cititorul, alaturi de Nicholas, ajunge sa experimenteze toata aceasta gama de sentimente, culminand la anumite scene cu un sentiment de paranoia, ca nimic din realitatea noastra inconjuratoare nu este ceea ce pare.
Tocmai din acest motiv, nici macar faptul ca aceasta carte este de dimensiuni intinse nu mai constituie un impediment. Oricine reuseste sa patrunda in actiunea acestui roman, se va vedea in imposibilitatea de a renunta la lectura sa. Pentru ca dincolo de povestea uneori frustrant de misterioasa, Fowles ne face constienti de pericolul in care ne aflam si noi, de usurinta cu care putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

Magicianul face parte din categoria acelor carti care, multa vreme dupa ce le-ai citit, iti mai raman puternic in minte. Este o carte care te face sa iti pui numeroase intrebari si, de ce nu, sa te faca sa schimbi felul in care privesti lumea din jurul tau.

*recenzie publicata si pe bookblog.ro