Cu cat o carte este mai draga sufletului meu, cu atat se dovedeste mai dificil sa vorbesc despre ea. Iar Lolita este o dragoste veche, ce se intinde deja pe mai mult de un deceniu si numara peste cinci lecturi, la varste diferite, in stari sufletesti diferite. Lo.Li.Ta. Cartea pare ca incepe cu o incantatie: rostiti incet numele, cu limba atingand usor cerul gurii si coborand apoi pe dinti. Acum vraja poate sa inceapa…
Vorbind despre o carte mit, subiectul nu mai este un secret. Un barbat matur se indragosteste de o copila de 12 ani. Se face o incercare de a gasi explicatiile psihanalitice ale pedofiliei lui Humbert Humbert in trauma suferita in adolescenta, dar nimic nu pare sa reuseasca sa-l salveze de mizeria in care se scufunda. Fericirea lui este umbrita de normele sociale pe care le incalca si de cinismul inconstient-copilaresc al Lolitei.
S-a incercat explicarea subiectului cartii prin extrapolarea catre subiecte mai vaste, precum relatia dintre batrana si pervertita Europa (reprezentata de HH) si tanara, naiva si cam prostuta America (Lolita). Personal, nu am citit si mai ales nu am simtit cartea din acest punct de vedere. Citind, esti atat de prins in vartejul de cuvinte, de idei, incat iti este imposibili sa urmaresti altceva decat chinul sarmanului Humbert.
Cartea a beneficiat si de o ecranizare deosebita in 1998, Jeremy Irons fiind un veritabil HH, iar rolul Lolitei fiind jucat de Dominique Swain. Filmul pastreaza foarte bine linia cartii si surprinde foarte bine resorturile adanci ale personajelor. Totusi, ramane un film si nu reuseste sa aiba complexitatea cartii. Marele sau merit este acela de a fi gasit personajele perfecte la care sa ne putem raporta imaginar cand citim cartea.
Din pacate, asa cum Big Brother a ajuns sa fie asociat cu un reality-show (atat de departe de Orwell), Lolita a ajuns sa aiba o conotatie extrem de negativa, vulgara, aproape sinonima cu violul si pedofilia. Atat de departe de Nabokov. Nu plecati la drum cu aceasta idee preconceputa. Desi trateaza un subiect extrem de delicat, un tabu al societatii moderne, cartii ii lipseste cu totul vulgaritatea. Tumultul interior al lui HH, navala gandurilor lui redata in fraze fara final, limbajul complex si elevat, umorul fin si sarcastic, toate transforma Lolita intr-o lectura fermecatoare.
*recenzie publicata si pe bookblog.ro
Nu cred ca se putea descrie mai bine!Recenzia este de admirat, fiind pe masura valorii impozante a romanului.
Multumesc mult 🙂