La oras ploaia nu te afecteaza in mod deosebit si nu iti da peste cap programul obisnuit. Eventual iei cu tine o umbrela, o pelerina si pornesti stergatoarele la masina. Uneori te prinde putin ploaia, dar te ascunzi de indata in primul magazin calduros. Te opresti poate la un ceai sau la o cafea si profiti de un oarecare sentiment romantic creat de zidurile umede si asfaltul lucios.
Dar asta doar daca vrei. Pentru ca in definitiv ploaia nu te afecteaza cu nimic.

La tara ploaia se simte.

In primul rand iti gasesti dimineata papucii uzi la usa. Om al betoanelor, nu te poti obisnui cu ideea ca incaltarile nu se tin la usa! Dupa ce ii scuturi cat de cat de apa bagi piciorul in ei si simti fiori in tot corpul. Te ia cu frig si in curand esti leoarca…

Aduni repede hainele din ploaie si le intinzi apoi la adapost. Bombani neglijenta de a lasa o cutie de carton in curte care acum e lipita de terasa. Te lupti cu folia uriasa sa acoperi lemnele din curte, dar folia pare sa aiba o minte a ei si toate baltoacele adunate in cutele ei se varsa doar peste picioarele tale. Cand te intorci in casa pantalonii deja sunt murdari si frigul ti s-a cuibarit adanc in oase.

Apoi mai sunt si sunetele.

Pentru ca la tara ploaia de aude.
Vantul suiera si picaturile de ploaie clipocesc pe pervaz. Se aude cum siroieste apa in burlane si cum se loveste de pamant.