Pentru ca sunt fascinata de jucarii, de acele jucarii pe care numai mi le imagina copil fiind sau pe care incercam eu sa le incropesc din bucati de lemn sau sarma. Cu siguranta, si jucariile mele au avut farmecul lor. De fapt inca le pastrez intr-o cutie metalica undeva pe dulap: catei de plastic decolorati, familia Flinstone de guma, un cerb lopatar schiop sau masinute dintr-o singura bucata de plastic. Si nici una dintre aceste jucarii nu depaseste 5 cm.
Azi este insa mult mai simplu.
De exemplu aceasta mica bucatarioara. Ideala pentru fetitele care vor sa imite (si sa invete!) pe mamica ocupata in bucatarie. Recunosc ca si eu incercam sa o imit pe bunica, dar eu uscam tarte de pamant la socare ( o piatra incinsa era cuptorul meu) si faceam ceai lasand frunze de menta in apa peste noapte.
Nici nu indraznesc sa ma gandesc cata fericire mi-ar fi adus un astfel de set de bucatarie!
Dar pentru ca vremurile moderne ne coplesesc si vorbim iar de dorinta copiilor de a ne imita, am descoperit si acest mic laptop special pentru ei. Se pot juca, pot canta, pot invata, toate pe un laptop in miniatura simpatic si usurel.
Aceste jucarii si multe alte articole pentru copiii (de cate ori intru mereu gasesc alte si alte lucrusoare fascinante) le gasiti in proaspatul deschis magazin on-line Dara Kids.
Da. Şi mie îmi plac jucăriile. Muuuult. În special alea de lemn. Dar şi astea.
Şi oricum: coptu' pe piatră rulz!
hihi, eu sunt fericita, copilul meu (5 ani si 8 luni)are multe, multe, muuuulte… 🙂 avem, printre altele, si bucatarie roz! iar despre aia cu jucariile de lemn, votez, subscriu si il citez pe un copil simpatic, care a emis urmatorul text "niciodata in viata nu ai prea multe cuburi de lemn!" 🙂