Titlu: Istoria secreta
Autor: Donna Tartt

Editura: Polirom
An: 2005
Numar pagini: 607

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Challenge: 1001 de carti de citit intr-o viata, The Guardian books you can’t live without

Prima linie: Pe munte se topea zapada, iar Bunny era deja mort de cateva luni…

Ultima linie: I-am privit spatele disparand in coridorul lung, ce licarea slab.

Mereu am considerat ca exista ceva atragator in legatura cu grupuri elitiste de studenti, adolescenti care vad in arta si cultura un scop suprem, care isi slefuiesc viata dupa ceea ce admira, devenind excentrici si marginalizati.
Ii vedeam mereu imbracati in haine demodate, cu tunsori nedefinite, cu privirea pierduta si cu maini albe, cu degete lungi de pianist. Mereu citind cate o carte invechita sau aplecati pana tarziu in noapte asupra unei lucrari prea plictisitoare pentru profani, ei imprastiau in jurul lor nu numai o aroma dulceaga – invechita de mister, ci si un parfum inecacios de decadere.

Cand un grup de tineri sunt alesi pe spranceana pentru un curs exclusivist de greaca, cand sunt avertizati ca acest pas duce la izolarea fata de restul campusului, cand isi petrec timpul doar impreuna citind marile opere grecesti, atractia fata de secretele lor devine si mai intensa.
Cu atat mai mult cu cat romanul incepe cu o sinceritate absoluta, dezvaluind atat crima, pe victima, cat si pe faptasi.

Un grup de sase studenti sunt alesi de un excentric profesor de greaca sa formeze o clasa speciala de limbi clasice. Henry – care apare cel mai probabil de a fi liderul grupului, Francis – ipohondrul homosexual, gemenii firav, fermecatori si incestuosi Charles si Camilla, Richard – baiatul sarac venit din indepartata Californie si Bunny, un prieten-capusa cu un limbaj ce pare desprins din romanele anilor ’20.

De fapt, ambiguitatea asupra timpului se balanseaza pe linia subtire dintre mister incitant si nesiguranta frustranta. Daca te lasi luat de valul lecturii, ai considera ca te afli in America antebelica. Apoi elemente ale lumii moderne te aduc inapoi, spre contemporaneitate, dar niciodata nu poti fi sigur de decada. Eu, pentru linistea mea sufleteasca, am plasat actiunea undeva in anii ’80 si am incercat sa ma pastrez acolo. Desi comportamentul personajelor, limbajul lor, vestimentatia lor, m-a facut sa ma lupt mult sa nu deviez.


Romanul este extrem de stufos si de bogat, dar se invarte in jurul a doua crime care schimba complet structura grupului de prieteni.

Crimele sadesc in sufletului cititorului o spaima greu de explicat. Probabil sentimentul incomod care te chinuie pe parcursul romanului este usurinta cu care oamenii pot faptui o crima, cum si cei mai (aparent) inofensivi pot sa asasineze cu sange rece.
Apoi suntem partasi la framantarea si temerile acestui grup de tineri inteligenti, vedem cum li se schimba perceptia asupra a tot ce ii inconjoara si groaza, mizeria, cosmarul ne cuprind si pe noi.

Personajele sunt destul de neglijent schitate, dar eu una nu m-am simtit afectata de acest aspect si nici nu am considerat ca as fi avut nevoie de tablouri mai clare. Liniile sumare care au schitat chipul personajelor au fost suficiente pentru a putea mai apoi fi umplute cu povestea plina de detalii. Aceasta ambiguitate mi-a permis si mie sa ma joc cu personajele, sa mi le imaginez si sa le construiesc pe parcursul lecturii in functie de actiune.

Istoria secreta este un roman pe care nu il poti lasa din mana. Si asta nu doar din cauza povestii politiste a doua crime, ci (mai ales!) din cauza fumului inecacios si lipicios care te cuprinde in timp ce o citesti. Si te face si pe tine sa fii atat de implicat in poveste incat sa simti toate acele negre sentimente incercate de personaje. Si (daca nu ar mai avea alte calitati), acest unic aspect este suficient pentru a-l transforma intr-un roman demn de citit.

*o puteti cumpara de .