Eu locuiesc intr-o casuta foarte mica, cu o gradina sub fereastra, dar fara caprifoi cu florile lumii sub geam – vorba poetului.

Si in casuta asta foarte mica, eu, femeie maruntica (prea mult citez pe poetul asta deja! – promit sa nu aduc vorba de nici un urias cu ochi albastrii) am adunat multe lucrusoare si vietati pentru sufletelul meu.
Multe haine (oricum nu port atatea!), prea multe vase si ustensile de bucatarie (la cat gatesc eu!!!), un televizor (prea mic ar spune unii), un calculator si un laptop (de ce am nevoie de amandoua??), un catel, o pisica, cateva flori si multe carti.
Cartile sunt cam peste tot: pe noptiera, in dulapuri, sub pat, in comoda, pe birou si chiar si (suprinzator) in biblioteca!

Le indes pe unde pot pentru ca sunt multe si casuta mea este foarte mica, cu o gradina sub fereastra….da, da, si fara caprifoi cu florile lumii sub geam.

Si mai vine lume in casuta asta mica si vede cartile, indesate peste tot, si stiind ca sunt mare cititoare imi cer carti – sa le recomand si sa le imprumut.
Si atunci….stupoare! Nu am ce sa le recomand pentru ca nicio carte din casa mea NU ESTE CITITA!

Pentru ca locuiesc intr-o casuta foarte mica (si stiti deja de lipsa caprifoiului) sa adapostesc aici cele peste 800 de carti care poarta pe prima pagina data de achizitionare, locul si semnatura mea artistica, ar insemna sinucidere curata. Unde ar mai sta pisica? Unde as mai pune iasmina mea parfumata?

Si atunci, cand termin de citit o carte o exilez din casuta mea foarte mica. La mama acasa (bine ca au ai mei casa mare) sau la Schimb de Carti (Timisoara).
De aceea biblioteca mea este in permanenta nou-nouta. Toate cartile imi sunt straine si necunoscute.

De cele mai multe ori o biblioteca isi reflecta proprietarul. Si nu e vorba doar de achizitionara rationala si premeditata a titlurilor, cat si de influenta pe care au avut-o aceste carti asupra cititorului. O biblioteca personala, printr-un concept usor preconceput, reprezinta un trecut, ceea ce a fost si este proprietarul.

Biblioteca mea este altfel. Biblioteca mea reflecta ceea ce voi fi.

Si in casuta mea foarte mica, cu un catel, o pisica si cateva flori eu imi gasesc inspiratia in fata fiecarei carti inchise. Fiecare coperta ma incita si vreau sa o cuprind, sa ii citesc paginile si sa ii aflu misterul. Nu am nici un moment de liniste, nici un moment de plictiseala, pentru ca totul imi este necunoscut.