Pot sa cant? Pentru ca asa simt. Pur si simplu. As ingana un la-la-la absent, finut, care sa nu va deranjeze urechile fine. Dar vreau sa cant. Uite asa. De bucurie, de nervi, de energie, de luat palme peste fata, de incantare, de frustrare, de nervi, de patriotism si oricare ar fi termenul opus, de dragoste pentru boticuri umede si pernute nostime, de dispret, de dragoste pentru cei dragi.

Si apoi sa ma simt eliberata.

Mi-au trebuit cateva zile sa invat o gramada de lucuri. Despre mine si despre cei din jurul meu.

Lucruri pozitive:

– imi place sa scriu. Nu vrea nimeni sa ma lase sa scriu pe undeva? :))
Desi de obicei ideile mele seamana cu o balbaiala jenanta cand deschid gura, cand le pun pe foaie totul se aseaza ritmat si surprinzator de rimat.

– sunt fotograf amator, dar zau pozez mai bine decat multi specialisti (care din asta isi castiga painea!)

– indiferent de cat rau mi se intampla, Aldo si Dodo* imi aduc liniste si zambetul pe buze

– * dupa ce l-am crezut pe Dodo mort (dupa spusele unui pusti din vecini) si m-am smiorcait cu gandul ca a murit in chinuri sfasiat de stiu eu cine, a aparut intr-o seara vesel si ceva mai slab. A urmat smiorcaiala traditionala de fericire! 😉

Lucruri negative:

– imi vine sa emigrez
– frustrata de stat si de tot ce inseamna el; incompetenta si lacomia sunt singurele sale caracteristici
– am pornit un proiect care a produs multa valva – de ce e un lucru negativ? uite-asa, pentru ca pentru mine a insemnat un stres urias de am crezut ca o sa crape inima in mine, mi-am pierdut somnul linistit si am ajuns sa nu vreau sa ies din pat dimineata. Abia astept sa se linisteasca totul si sa pot face intr-adevar ceva cu aceasta idee, fara agitatia asta care ma paralizeaza.