Nici nu stiu cand s-a intamplat asta. M-am simtit luata prin surprindere desi, eu, adultul, stiam deja de mai bine de jumatate de an ca incepe gradinita.

Iar intr-o zi ploioasa, ne-am echipat si am plecat sa ne „jucam cu copiii”.
Am incercat sa imi maschez emotiile, sa nu simta ea ca as fi eu agitata, doar bebe din burtica a fost si el – alaturi de mine – ceva mai agitat decat de obicei.

Si brusc, la distanta de cateva ore, am simtit cum fetita mea mica-mica s-a transformat intr-o fetita mare.
Cand ne-am intors in prima zi de la gradinita, am simtit deja ca s-a asezat putin mai altfel la masa, cu o seriozitate si responsabilitate noua, necunoscuta mie. O priveam si ochii mi s-au umplut de lacrimi.

A doua zi, a iesit din clasa cu o albinuta prinsa de tricou. Toti copiii primisera, probabil in urma unei povesti. Iar eu am realizat brusc ca de acum ea va afla povesti si va avea amintiri pe care eu nu le cunosc si de care probabil nu voi afla niciodata.

Albinuta cea albastra a fost astfel inceput de drum. Drumul ei separat de noi, parintii.

(albinuta albastra este aici in maini)
Si sa nu ma intelegeti gresit, desi gandul meu poate parea egoist. Ma bucur nespus pentru ea, ma bucur ca isi creeaza aceste amintiri, aceasta lume separata de noi, cu experiente pe care noi nu aveam cum sa i le oferim. 
Doar ca e trecerea la o alta etapa, o noua taiere de cordon ombilical. Dar ca si prima taiere, acest pas nu ne indeparteaza, ci ne apropie mai mult in noi imbratisari. 

(albinuta albastra a trebuit sa fie prinsa din nou de gulerul tricoului, asa cum a prins-o educatoarea)
Deocamdata, Natalia pare incantata de gradinita. Incantata sunt si eu de alegerea facuta, dupa ce am avut ocazia sa vad cum gestioneaza educatoarele momentele dificile si cum se joaca copiii. Locul in sine mi se pare luminos si cald, incarcat de energie buna.
Educatoarele le canta copiilor, iar ei se linistesc si asculta fermecati. In dimineata asta, dintr-o grupa vecina, unde au fost cativa copii mai suparati, educatoarea le-a cantat la flaut. Am stat si noi, parintii de pe hol, si am ascultat zambind, in timp ce in clase se lasa la o liniste aproape magica. 

Seara pregatesc toate cele necesare pentru a doua zi. Pachetelul cu mancare si saculetul cu hainute de schimb, pentru ca cei mici stau mult pe afara. Si am impresia ca niciodata nu am impaturit hainutele cu mai multa dragoste si niciodata nu am pregatit un pachetel cu mai multa grija. 
Oh, sper sa fie o aventura frumoasa cea inceputa in aceste zile ploioase de toamna!

(saculetul personalizat este de la Harmony Handmade)