In facultate am ajuns doar la doctorita de familie, la cardiolog si la ginecolog. La cardiolog dintr-o prostie; si dintr-o prostie si mai mare idiotul ala mi-a prescris xanax (am povestit deja cum e sa iei acest miraculos medicament) si m-a speriat si mai tare de medici.
Ginecoloaga mea din facultate era o femeie aspra. Mai micuta decat mine (cei care ma cunosc isi imagineaza cat de mica era!), indesata, negricioasa si paroasa avea o mana grea ca de muncitor in constructii. Era taciturna si prescria medicamente fara sa explice de ce. Oricat incercam sa penetrez tacerea ei, niciodata nu aflam de fapt ce diagnostic am si de ce iau pastilele. Ma multumeam totusi cu gandul ca dadeau rezultate.
La doctorita de familie am ajuns de mai multe ori. Ea m-a trimis si la cardiologul cu xanaxul, ea m-a trimis si la ginecoloaga barbata. Tot la ea m-am dus sa imi prescrie anticonceptionale si aceea a fost ultima noastra intalnire. Am stiut ca nu ne mai putem intelege cand ea mi-a tinut o lunga teorie impotriva anticonceptionalelor si a pastrarii copilului no matter what. In zadar insistam eu ca sunt abia o studenta, nu pot, nu vreau… A refuzat sa ma trimita la analizele specifice si sa imi recomande unul care sa mi se potriveasca. Noroc cu ginecoloaga cea taciturna care mi-a prescris pastilutele ideale pentru mine.
Si uite ca dupa toate astea am ajuns iar la doctori. Dupa o scurta incursiune la un dentist frumusel foc, am ajuns iar la ginecologi dupa ce niste (vreo 3 mai exact) teste de sarcina au iesit pozitive si si analizele de sange au venit sa confirme ca mai e cineva cu mine.
Si am ajuns la doctor candva in saptamana 5 de sarcina – dupa calculele lor alambicate cu prima zi a ultimului ciclu.
De data asta ma duc la un barbat, grizonat, cu experienta. Speram ca stie ce face. Am inceput sa ma foiesc in incomoda pozitie tipica cand doctorul a inceput sa bajbaie cu butoanele de la eco si i-a luat vreo 5-10 minute (infernal de lungi cand stai cu picioarele in sus) sa imi scrie numele.
Si cand in sfarsit incepe consultul mormaie un infiorator:
-Hmm, ceva nu e in ordine!
Cerul s-a prabusit peste mine. M-au trecut toate apele, am transpirat instantaneu si imi ardeau obrajii. Nu imi doream decat sa scap de pe masa aia nenorocita. Dar doctorul tranteste sec, indicand un punctulet pe ecran:
– Asta a fost o sarcina. Dar s-a oprit din evolutie…
A mai zis el ceva despre eliminare, reabsorbtie dar urechiile mele pulsau prea tare sa il mai inteleg. Am ajuns in parcarea spitalului, am privit punctul negru de pe eco si am simtit ca acolo e ceva care nu e mort.
Si a doua zi de dimineata am si mers la noi analize de sange. Pentru profani (cum eram si eu acum cateva zile), la sarcinile foarte mici nivelul unui anumit hormon din sange este indicatorul cel mai sigur al evolutiei, mai ales cand eco nu este inca clar.
Analizele au sosit pe mail dupa cateva ore: nivelul hormonului se dublase in ultimele 24 de ore si totul parea in grafic. M-am programat din nou la medic. Altul.
Cand am ajuns in sala de asteptare si m-a intrebat asistenta doctorului care este problema era sa incep sa plang. M-am inrosit pana la o culoare purpurie si i-am explicat cu mare greutate de ce venisem.
A urmat un nou consult, de data asta cu un doctor care a stiut sa deschida din prima eco, sa-i foloseasca mai multe functii (zoom, masurarea sacului gestational si stabilirea exacta a datei de conceptie). Dupa noile date s-a descoperit sursa problemei si de ce sarcina este asa de mica: data conceptiei a fost mai tarzie. Astfel incat, la momentul consultului, daca dupa calendar eram in 6 saptamani, dupa masuratori eram abia in 4 saptamani.
Mi-as fi dorit ca primul doctor sa nu se fi dovedit atat de insensibil si de lipsit de orice interes. Mi-as fi dorit sa nu se comporte ca si cum anuntarea pierderii unei sarcini echivaleaza cu o informatie lipsita de importanta. Si mi-as fi dorit sa lase o usita, o posibilitate, o mica speranta. Mi-as fi dorit ca macar pentru o secunda sa fi luat si el in considerare ideea ca poate copilul nu a fost conceput la data banuita, ci candva mai tarziu. Nu pe 14, ci pe 24. Ce, nu s-a mai auzit de conceptie in afara perioadei de ovulatie?!
Nu sunt o idealista. Am citit toate acele infioratoare statistici despre pierderea primei sarcini (procentajele iti dau fiori) si cum ca in primele 3 luni oricand se poate intampla asta. Dar sa trantesti cu atata raceala o asemenea sentinta este totusi prea mult.
Din pacate aceasta experienta mi-a umbrit din bucuria vestii. Imi monitorizez zilnic semnele de sarcina si intru in panica daca unul se estompeaza usor in vreun moment al zilei. Si cum pana acum situatia este destul de usoara sunt si mai vigilenta.
Si asa am ajuns eu sa nu mai apuc ziua cand trebuie sa ma intorc la doctor. Daca ar fi dupa mine, as cere un consult zilnic sa ma asigur ca totul este bine si la locul lui. Acum numar zilele pana la urmatorul eco si am impresia ca timpul sta in loc numai sa ma sfideze.
Curaj,desi uneori inceputurile sunt grele,intotdeauna exista speranta.desi se mai pot intimpla si tragedii(si numai o femeie poate intelege asta),minunea pe care ti-o doresti se va intimpla,indiferent de metode.asta ti-o spune o femeie ginecolog care crede ca reuseste sa inteleaga un pic femeile :)daca ai intrebari sau nevoie de incurajare,nu ezita…
Oof, ce rau imi pare ca ai trecut prin asta…daca as fi stiut ti-as fi sugerat bhcg-ul din prima, sa te linisteasca.
Eu lucrez la un laborator de analize si de ginecologi din astia aud mereu…tot ce pot sa-ti spun este cerceteaza orice ti-ar zice!Oricat de drastica sau tragica ti s-ar parea opinia lor..get a second one! Da, statisticile sun oribile…dar asta nu inseamna ca si tu trebuie sa te incadrezi in ele!
Mult noroc in continuare! Sa nu mai dai peste din astia.:)
Nu pot să ştiu cum e, dar te sfătuiesc să te linişteşti, să îţi găseşti calmul şi pacea interioară. Presupun că toate noile mămici în devenire sunt un pic stresate, dar o chestie pe care am citit-o odată spunea ceva de genul: deşi statisticile te pot încadra în categorii, în definitiv fiecare sarcină e unică şi specială în felul ei.
'mda … asta este unul din motivele pentru care am zis: 'mai bine ma duc in Bulgaria/Ungaria/Austria sa imi monitorizeze sarcina si sa nasc' povestile de la noi sunt infioratoare, personal ma ingorzeste ideea neasteri prin cezariana in .ro (nu am voie pe cale naturala)
Ama – fi barbata, crede in tine si in cel/ceea care este in pantecul tau, vorbeste cu el/ea chiar daca este la stadiul de 'nr celule' va creste stiind ca este iubit/a si asta conteaza cel mai mult zic eu 😉
ps: citeste 'Copilul divin' de Pascal Bruckner – stiu eu ca o ai ;o)
Va pup
Felicitari Ama si "monitorizare" fericita si o explozie de bucurie sa te inconjoare !!!
Felicitari!!! Pacat de medicii care reusesc sa strice aceste momente minunate.
acum in orice faci nu mai esti singura, cineva acolo , micutz micutz..asteapta toata atentia ta si un mare ,mare zambet 🙂
te imbratisez cu drag :*
Doamne… ce oameni… nu stiu la ce doctor ai fost si nu stiu la cine mergi in continuare, sau daca ti-ai ales ginecologul, dar ti-l recomand cu caldura pe Florin Dorneanu. Eu merg la el de 3 ani deja si este foarte bun. Si stie sa vorbeasca cu pacientele, sa nu le panicheze si sa nu le dea o veste proasta in halul asta. Am mai auzit vorbe bune despre el.
Multa sanatate in continuare si multa forta psihica pentru tot ce urmeaza.
@glitcherine – multumesc mult, dar din pacate eu nu am datele tale de contact. Cand ai timp lasa-mi un mesaj pe ama2675@gmail.com 🙂
@DiAnais – na uite pe cine puteam eu suna :)) sa nu te uimeasca daca te sun vreodata sa te intreb de ceva analize 😀
@Cartitoiu – da, exact asta imi repet si eu si acum am cateva zile de pace si pozitivism. Dar mai stii ce imi rezerva hormonii astia?! ;))
@Gabriella – cu fiecare zi care trece mi se intensifica semnele de sarcina si devin tot mai constienta. am citit cartea cu vreo 2 luni in urma, am sa scriu mai pe larg si pe blog, dar desi mi-a placut ideea de pornire, am avut numeroase obiectii la metoda de prezentare 😀
@Bianca – multumesc mult 🙂
@Anonim – multumesc 🙂 sa speram sa fiecat mai putin astfel de medici
@Maya – multumesc ;)) stiu, stiu si o simt tot mai tare pe zi ce trece 🙂
@Tomata – multumesc mult de recomandare 🙂 momentan am gasit pe cineva cu care ma inteleg bine si cred ca o sa raman la el pe perioada sarcinii. Ulterior, ptr controale de rutina, posibil sa schimb ca el este foarte solicitat de gravidute si greu de prins ;))
In primul rand, felicitari, un copil e un miracol si o binecuvantare. Si incearca sa nu te stresezi, desi cred ca ti-e foarte greu…
Ama, in ciuda meseriei mele nici eu n-am prea avut noroc cu doctorii. Majoritatea ginecologilor m-au facut sa ma simt ca o retardata, doctorita de familie ma fusareste… plus ca vad ce-i in jurul meu. Din cand in cand mai gasesc cate un medic care-mi merge la suflet. Unii mi-au devenit prieteni, alti mentori, si ieri am descoperit cea mai draguta ginecoloaga din lume… dar sunt putini de la care pleci multumit si lamurit si corect tratat. Fruntea sus, o sa ai un bebe minunat.
Poti sa ma suni oricand, pentru orice! 🙂
Poti sa-ti schimbi medicul de familie, eu am facut asta atunci cand serviciile nu m-au satifacut. Mai exista si medici in regula. Eu in ultima vreme am ales sa merg la cei mai tineri pentru ca mi se par mai pasionati de meserie si mai atenti cu pacientul.
O sa fie ok bebelusul ;), tu incearca, si pentru tine si pentru el, sa-ti pastrezi calmul si sa ai o stare de bine. Starile mamei se transmit copilului mai ales in perioada intrauterina.
Buna! Te-am gasit prin intermediul lui Orson Scott Card. 🙂 Multa sanatate la amandoi (tie si puiului tau)! Incearca sa reduci ecografiile cat mai mult. Bucuria ta mi-a inseninat ziua. Azi nu sunt plictisit. Ma duc sa beau pentru asta. O zi faina!
@Anda – imi imaginez ca tu vezi mult mai multe (si mai grave decat mine!) Ginecologii mi se pare o specie aparte pentru ca la ei esti extrem de expusa ;)) si cand esti trantit pe spate cu picioarele desfacute si cu un strain umbland pe acolo, ai nevoie de un pic mai multa intelegere decat la un alt tip de doctor.
@DiAnais – multumesc mult 😉
@Visatoarea – incerc 😉 in ultimele zile mi-a reusit destul de bine ;))
@toobored – si pe mine m-a distrat mesajul tau 😉 multumesc mult de tot si te mai astept pe aici 😉
Of Doamne….te inteleg prin ceea ce treci…pe mine nu m-au trimis sa fac avort 4 din 5 medici? Si toti medici cu renume…nu aleg sa lupe alaturi de tine! Te pup si daca ai vreaodata ceva te intrebat stii unde ma gasesti:)
@Andreea – multumesc mult de tot draga mea! 😉