Imunitatea: somn, soare, supa si multe imbratisari

 

Cand va scriu aceste randuri, cei doi copii au mei au aproape 8 si aproape 4 ani. Totusi, este prima oara cand scriu despre asta pe blog.
Va marturisesc ca sunt extrem de anxioasa cand vine vorba de sanatatea copiilor mei si mereu m-am ferit sa vorbesc despre asta. Uneori, in treacat, am mai pomenit despre asta in cate un comentariu pe Facebook si mereu am simtit ca multi nu ma cred. Nu ii invinovatesc. Latura mea anxioasa e predominanta si foarte accentuata pe subiectul acesta si nici macar mie nu imi vine a crede.
Dar sa lasam “o fi” si “o pati” si sa trecem la date.
Observatie: nu consider “boala” cand le curge nasul, fara alte simptome. Deci depinde mult de starea lor generala si de tonus.

N. are acum 7 ani si 7 luni
A inceput gradinita la 3.5 ani
Tratata exclusiv homeopat, naturopat si cu gemoderivate.
A primit de doua-trei ori in viata Nurofen. Reactii adverse aproape imediate la el, l-a dat afara.
Prima “raceala” a fost la 3 ani si 9 luni, cu debut in dimineata cand m-am dus sa il nasc pe R. Coincidenta? 🙂 tratata cu homeopate, isi revine miraculos in 48 de ore, cand eu m-am externat.
A mai avut de atunci cam 3 raceli, cu febra, de 1-2 zile.
Ultima raceala (cu febra, tonus mai putin bun) in august 2016.
In vara lui 2018, in drum spre Croatia, are un puseu de febra cu stare generala proasta. Ii administrez remediu homeopat (la indicatia doctoritei noastre, plecasem cu remediile dupa mine) si in Zagreb ii fac masaj cu ulei esential de tamaie. Dupa un ultim puseu, febra cedeaza si nu mai urmeaza nimic.
Atat.

R. are acum 3 ani si 10 luni
A inceput gradinita in aceasta toamna, deci a intrat in colectivitate de o luna jumatate.
Nu a fost vreodata bolnav.
O indigestie de la cam mult caju la un an si ceva.
Si, la 2 zile dupa puseul de febra al sorei in Croatia, a facut si el febra intr-o dupa-amiaza si l-am masat doar cu ulei esential de tamaie (diluat corespunzator). Ca si la sora, febra a disparut in cateva ore si nu a urmat nimic.

Cand spun toate acestea, lumea ma intreaba care e secretul. Va zic sincer ca nu stiu. Dar va scriu mai jos principiile mele legate de mentinerea sanatatii copiilor.
(Ca o mica paranteza, trebuie sa le aplic si la noi, adultii, pentru ca la noi imunitatea e cam la pamant :))

 

1. Somnul e sfant
Multi ma considera exagerata cand vine vorba de lipsa mea de flexibilitate cand vine vorba de somnul copiilor. Incep sa cred ca s-au racit si unele prietenii din cauza asta… dar pentru mine odihna este pe primul loc in asigurarea unei bune dezvoltari.
Somnul bun, inceput devreme si suficient.
Copiii mei s-au culcat in bebelusie si la 7 seara, iar acum la 20.30 se pun la somn. Fac exceptie doar de Revelion.

2. Iesitul afara e esential
In titlu am pus soare, dar nu conteaza vremea: trebuie sa iasa macar putin afara zi de zi. Fie ploaie, vant, canicula sau ger. Am ales si gradinita/scoala care respecta acest principiu si unul din motivele pentru care stam la distanta de oras, este tocmai acela de a putea scoate copiii in curte zi de zi si sa ii las sa se joace singuri, in voia lor.
Cand le curge nasul si sunt infundati (dar tonusul e bunicel), cel mai bun remediu e o plimbare la aer curat – testat. Nimic nu desfunda nasul ca aerul proaspat!

3. Supa
Supa de gaina si de oase este de baza la noi in casa. Minim una pe saptamana. Cu o multime de legume si mirodenii, fiarta 8-10 ore la foc mic. Reteta mea de supa o gasiti aici.
Nu pot spune ca nu scapa si la alimente mai nesanatoase. Sunt realista. Mai ales de cand merg la gradi/scoala, mai ales ca vin cu noi la cumparaturi. Dar mancarea este predominant gatita si variata.

4. Infofolitul si temperatura in casa iarna
Copiii mei mereu au umblat cam dezbracati si cam desculti. Regula mea e sa nu le fie rece zona pieptului si intre omoplati… in rest, ii las pe ei sa stabileasca ce le este confortabil si ce nu.
Apoi, iarna la noi in casa termostatul e pe 20-21 de grade.

5. Joaca in pamant
Imi e mai frica de mocheta dintr-un loc de joaca pentru copii, decat de pamantul din parc sau din curte. Am incurajat mereu copiii sa se joace in curte, sa se murdareasca si nu am facut o manie din a nu se atinge de aceste elemente naturale. Nu folosim sapun dezinfectant si, in afara de WC, nu dezinfectez mai nimic prin casa. Spal, sterg, dar nu exagerez cu nimic.

6. Rutina si obiceiuri de iubire
Rutina noastra zilnica include mai multe obiceiuri pline de iubire. Poate sunt gesturi marunte, dar in universul copiilor mei ele atarna greu.
Va dau cateva exemple:
-Alintul, pupicii si imbratisarile de la trezire. Ii trezesc mereu mangaindu-i si alintandu-i, uneori chiar cantand un mic cantecel improvizat de noi. Prefer sa ii trezesc cu 5 minute mai devreme, dar sa stau cu ei putin in patutul lor caldut, imbratisandu-i sau lasandu-i sa se alinte la mine in brate.
-imbratisarea de la despartire la plecarea la gradi/scoala.
-O mica activitate creativa facuta impreuna sau un joc.
-Seara in bucatarie, citind, desenand si difuzand uleiuri esentiale
-masajul cu ulei esential* (diluat corespunzator) pe spate si talpi & povestea de noapte buna inainte de culcare

*uleiurile esentiale au intrat in viata noastra de aproape doi ani. Am avut norocul sa imi fi iesit in cale Ada de la Aromateria si am rezonat puternic cu abordarea ei in ceea ce priveste uleiurile. In urma discutiilor purtate cu ea, am inteles ca uleiurile nu sunt un panaceu universal menit sa vindece orice boala, ci mai degraba un stil de viata. Un obicei de iubire. Un obicei ce sustine in armonie organismul ca intreg si il ajuta sa se poata lupta cu boala.

 

7. Imbratisarile
Avertismet! Punctul acesta va fi cel mai lung.
Imi cunosc copiii. Nu trebuie sa imi vorbeasca, sa imi spuna cu subiect si predicat, ca sa imi dau seama ca ceva nu e in regula cu ei. Recunosc cearcanele fiicei mele cand ceva o framanta sau dunga ce ii apare abia vizibil intre sprancene cand este furioasa. Vad pe buzele baiatului meu cand este suparat, si le tine strans pana aproape dispar. Imi dau seama de starea lor de sanatate dupa pupile si cat de tare li se deschide pleoapa superioara. Stiu ca urmeaza ceva doar dupa ochi si privire.
Prima oara cand am constientizat asta, am ignorat. Mi-am zis ca exagerez si am trimis-o a doua zi pe fiica mea la gradi. A venit molesita si pana seara a inceput si febra.
De atunci, de cate ori sesizez ceva in neregula, actionez.
Ce inseamna acel “ceva” pe care il sesizez?
O stare de spirit nefireasca: copilul e mai suparat, mai tafnos, nu se simte bine in trupul sau. Este nelinistit, agitat, nu gaseste placere in lucruri care alta data ii placeau.

Ce inseamna “actiune”?
Spun STOP la tot, analizez situatia, ajustez si intervin.
Cel putin in cazul fiicei mele (doar la ea am experienta catorva viroze), am convingerea ca boala la ea are o puternica latura emotionala. Deci daca emotional nu e bine, daca e supusa la un stres, o suparare, sistemul ei imunitar scade si se lipesc de ea virusii. De aceea, cand o vad ca nu e in apele ei (vezi mai sus la ce ma refer prin asta), opresc tot si analizez situatia pentru a identifica sursele de stres. Poate o supara ceva la scoala, nu ii iese ceva cum isi doreste, poate eu sunt intr-o perioada mai dificila si somatizeaza cu stresul meu. Sau pur si simplu nu a dormit suficient in ultimele zile.
Orice ar fi, ii ofer spatiu si multa atentie. Extra-atentie.
Daca situatia mi se pare destul de serioasa, nu o trimit 1-2 zile la gradi/scoala sa ii ofer sansa sa petreaca timp acasa, in spatiul ei de siguranta si de confort. Oricat de mult ii place sa mearga la gradi/scoala, acesta este un stres suplimentar si o sursa de oboseala. Suprapusa peste o stare deja delicata, aceasta oboseala suplimentara poate fi acea picatura cate umple paharul.
Acasa primeste reteta din titlu: somn, soare, supa si imbratisari.
Mai mult somn. Somn de voie dimineata, poate si un somn la pranz.
Iesit afara, joaca in curte sau o plimbare relaxata prin sat.
Supa. Supa e lege cand ii simt intr-o stare delicata. Supa e pentru ei semn de iubire, de “acasa”, de siguranta. Nu e vorba doar despre ce contine supa, ci despre ce transmite ea.
Imbratisari, atentie, multa dragoste. Atingerea si apropierea este esentiala in recastigarea acelui echilibru interior care sustine imunitatea. Un rol important il are timpul petrecut in brate (cand erau mici stateam toata ziua cu ei dormind pe mine, in sistem de purtare) si, acum, de cand sunt mai maricei, apreciaza foarte mult masajul. N. cere deja anumite uleiuri esentiale in masaj si este fascinant sa o observ cum cere ulei care sa o linisteasca (lavanda) sau ulei „vesel” (mandarina). Desi mai micut, si R. a inceput sa le aprecieze si ma bucur nespus sa descopar ca se difuzeaza uleiuri inclusiv in clasa lui la gradinita! 🙂
Desi incerc mereu sa le ofer acasa acel mediu de siguranta, unde pot sa se refugieze si sa se simta mereu bine, in zilele acestea sunt si mai atenta. Petrec mai mult timp cu ei, conectandu-ne, stand imbratisati si facand ceea ce le place lor (citim povesti, desenam sau jucam jocuri). Pun accent pe rutina si pe obiceiurile noastre de iubire, asa cum le-am descris mai sus.
Am convingerea ca de multe ori am intors boala din drum cu aceasta strategie.

Si sper sa functioneze la fel de bine si de acum incolo.