Imi amintesc cu perfecta claritate ziua in care baietelul meu a baut primul iaurt.
Avea deja aproape 3 ani. 

Daca la primul copil diversificarea a fost floare la ureche si a mancat din prima clipa orice i-am pus in farfurie, baiatul, al doilea nascut, a fost un mofturos extrem. S-a diversificat foarte tarziu si chiar si atunci accepta o lista restransa de alimente, pe care cu greu am reusit sa o largesc si in anii ce au urmat.
Una dintre marile mele batalii a fost cea cu iaurtul.
De ce iaurtul? Din doua motive: in primul rand pentru valoarea nutritionala si in al doilea rand pentru ca iaurtul mi-ar fi permis sa fac mai multe tipuri de smoothie-uri, unde sa ascund fructe si legume de care altfel nu s-ar fi atins. 

Si sa revenim la ziua aceea magica, in care copilul meu a mancat primul sau iaurt.
Era o zi de primavara calduroasa si am iesit la o plimbare cu copiii prin sat. Cum eram deja la plimbare, am intrat putin si la magazinul din sat, sa cumpar paine proaspata. Copiii au intrat cu mine si cel mic s-a oprit in fata raftului de iaurturi si a cerut un Danonino cu fructe.
Era prima oara cand facea asta. Am cumparat repede produsul si am fugit acasa cu ei. Chiar daca era inainte de ora mesei, de teama sa nu se razgandeasca cumva, l-am lasat sa incerce iaurtul.

Cine are copil mofturos, stie ce pas urias este primul: dorinta de a incerca ceva nou!
Acest obstacol este parca cel mai dificil de trecut.
Nu stiu ce a functionat in acea zi. Nu stiu ce l-a convins: ambalajul, Dino, reclama.
Sincer? Nici nu ma intereseaza!

Pentru ca la aproape 3 ani, copilul meu a baut primul iaurt!



Ulterior, pornind de la acest pas urias, am inceput sa ii cumpar si alte produse Danonino. In prima faza, le accepta doar pe cele deschise la culoare, dar apoi a urmat si o alta victorie, cand a acceptat si pe cele colorate (si care contineau urme evidente de fructe). Am luat si branzica si am introdus si asa noi arome, texturi si culori.

Apoi, incet-incet (foarte inceeeeet!), a acceptat si smoothie-urile. La inceput doar cu banane si curmale, dar apoi am inceput sa pot pune si cateva fructe de padure sau sa ii fac smoothie „de extraterestrii” cu banane, spanac si avocado. 

Daca intampinam aceste greutati cu primul copil, probabil as fi fost convinsa ca eu am gresit ceva. Dar pentru ca primul copil nu doar ca a mancat de toate, ci are o preferinta pentru legume si fructe proaspete, stiu acum ca depinde enorm de mult de copil. 


Daca sunteti la primul copil si acesta este super-mofturos, nu va pierdeti vremea si energia invinovatindu-va!
O sa apara si la voi momente ca cea din ziua in care si copilul meu a decis sa incerce un iaurt. 

Un alt pas important a fost inghetata. Un alt loc perfect de ascuns bunatati 🙂 

Desi am folosit branzica Danonino si inghetata direct in ambalaj (mai ales cand aveau betisoare speciale pentru asta), mai am un truc despre care vreau sa va povestesc azi. 

Gustari inghetate cu branza dulce, fructe si seminte

De curand, a aparut un sortiment nou de branzica Danonino. Pe langa fructe, acestea contin si legume. O varianta contine, morcov, mar si banana si cealalta sfecla, capsuni si banane. In plus, sunt imbogatite cu calciu si vitamina D, atat de importante pentru crestere, dar si sistemul imunitar.
La noi cele doua legume, morcovul si sfecla, dar si capsunile, sunt consumate in continuare doar mascate (bine) in alte preparate. 

De aceea, e un mare plus ca pot sa ii ofer un produs care ii place si sa ii explic ca acesta contine si morcovi, sfecla sau capsuni. Si – mai ales! – ca este in continuare super gustos si merita sa incerce ceva nou. 

In plus, pregatesc impreuna cu copiii aceste gustari inghetate.
Dupa cum vedeti, pe langa branza dulce Danonino, le-am pus la dispozitie diferite fructe si seminte si i-am lasat pe ei singuri sa isi decoreze farfuriile cu orice isi doresc.
Da, recunosc, unul dintre boluri contine si ciocolata 🙂 

Am intins in farfurii si am combinat cele doua tipuri noi de Danonino (cu fructe si legume) si ne-am jucat putin cu culorile in farfurie.
Apoi, fiecare dintre copii si-a decorat farfuria dupa preferinte. Veti observa usor diferentele in poze 🙂
*pentru ca au lucrat singuri, i-am lasat sa faca desertul direct in farfurie. Dar este mai usor apoi sa rupeti bucatile daca puneti amestecul pe hartie de copt.

Totusi, entuziasmul de a-si pregati singur gustarea, l-a facut mai deschis si mai incantat si sa o manance apoi. Si va incurajez si pe voi sa incercati cat mai des sa faceti asta cu ei. Chiar daca dupa aceea nu mananca tot ce s-a pregatit, niciodata nu stiti cand se produce o schimbare sau se aprinde o curiozitate (de exemplu, datorita faptului ca mereu curat cu ei fasolea pastai, intr-o buna zi a si acceptat sa o manance!) 

Dupa ce si-au decorat farfuriile, le-am pus cateva ore la congelator. Cand le-am scos le-am rupt bucati si le-am pus in o punga de congelator cu sina. Le tinem in congelator si de cate ori au chef de o gustare, scoatem de acolo cate o bucatica.