***Acesta este un articol scris de o cititoare a blogului.***
Salut,
sunt Iulia si sunt dezorganizata in ale celor casnice.
Este un lucru greu de conceput daca te uiti la job-ul pe care l-am avut inainte sa devin mama. La lucru eram „on top of things” cum zic englezii. Aveam cate un plan sau macar o lista pentru orice, iar toate erau frumos adunate intr-o alta lista (un fel de cuprins). Imi placea sa organizez lucrurile, sa reglementez munca altora, sa stabilesc activitati si sa urmaresc cum ele se indeplinesc si sa rezolv problemele „neprevazute” care apar inevitabil.
In ce tinea de viata mea de acasa, impreuna cu sotul meu ne creeasem un oarecare sistem in care functionam fara probleme: faceam putina mancare si curat, dar niciodata nu am depasit limita confortului nostru. Asa ca ne-am gandit ca ar fi momentul sa ne largim familia.
Daca toti reusesc, sigur si noi vom reusi sa crestem un copil.
Zis si facut, trec lunile si se naste O.
La inceput m-am bucurat de multa ingaduinta din partea celor din jur. Primeam mancare de la parintii mei, iar putinii oameni care veneau in vizita la noi, erau foarte „eleganti” si isi intorceau privirea de la mormanul de haine nearanjate, si praful de un deget de pe etajera. Insa lunile au inceput sa treaca si ingaduinta sa se disipeze. Desi acest lucru nu a fost niciodata verbalizat de cei din jur, eu am inceput sa simt ca e ceva in neregula.
Desi trecusera luni de cand nascusem, eu ma simteam tot ca in primele zile. Nu reuseam nicicum sa imi organizez timpul ca sa pot gati, sa fac curat si sa organizez lucrurile prin casa. In prima faza ne-am luat ajutor la curatenie, insa visul frumos nu putea fi sustinut de cei 1200 lei lunar primiti ca indemnizatie. Drept urmare m-a luat un fel de panica, de „eu acuma ce ma fac?”.
Dupa o curatenie generala, am zis: gata, de acum tinem curat, ordine si disciplina. Insa tot entuziasmul din prima luna a disparut. Timpul meu era foarte limitat, si trebuia de regula sa aleg intre a face sport (deoarece kilogramele n-au disparut dupa nastere cu viteza cu care mi se promisese ca vor disparea daca alaptez, ba din contra) si a face cat de cat ordine si mancare. Asa ca dupa cateva luni de facut ba sport, ba mancare, acum sunt iar in punctul zero.
Fiica mea are un an, si eu astept ca lucrurile sa revina la loc, cum fusesera inainte sa fiu mama. Insa mi-am dat seama ca aici e greseala mea. Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel, nu voi mai avea o viata „fara griji” unde daca nu am chef sa fac ceva pot sa nu o fac.
Si asta e ok, e o noua etapa in maturizarea mea ca persoana, problema e ca eu nu am fost niciodata „cu griji” – slava Domnului – si nu stiu cam de unde sa o apuc. Inainte sa fiu mama, daca nu aveam de mancare – pentru ca nu imi planificasem nimic – eram in stare sa mananc lapte cu cereale dimineata-pranz-seara, sau pufuleti cu ceai, sau pop corn, in dezordinea mea era o ordine vazuta doar de mine, iar cand ma saturasem sa fie murdar faceam curatenie generala.
Insa acum trebuie sa ofer mese echilibrate unei fete care refuza cu indarjire sa mance si prefera sa se hraneasca cu lapte matern si prin fotosinteza. In plus, ma uitam la ea zilele astea si mi-am dat seama ca nu-mi doresc sa creasca in mediul acesta. Nu imi doresc sa fie asta normalul ei. Vreau sa se bucure de lucruri frumoase si ordonate, de mancare buna si curatenie. Insa pentru ca asta sa nu imi ocupe tot timpul am nevoie de o organizare buna, de follow through.
Planuiesc sa va tin la curent cu aventurile mele.
Draga mea,
Las-o moale 😀 Asta e rezumatul la tot ce am in cap. Daca vreodata esti pusa sa alergi intre o ora in plus de somn si menaj, alege somnul. Atata vreme cat sanatatea nu va este pusa in pericol de dezordine, iarta-te, acorda-ti some slack si bucura-te de copilasul tau. Anii trec repede, iar momentele astea nu se mai intorc, nici sanatatea ta nu se pastreaza singura. Iubeste-te si nu te simti vinovata cand calci printre jucarii amestecate cu haine si papuci :)) Incerc sa urmrmez metoda pe care cred ca tot Ama a scris-o aici, pe blog: one touch sau ceva de genul. Adica daca pui mana pe un lucru, du-l direct la locul lui fara sa il muti in alt loc din care sa trebuiasca oricum mai tarziu sa il muti iar si iar pana ajunge la locul lui. Uneori functioneaza, alteori nu. Mare scofala! Joaca cu cei mici, mancare sanatoasa in burtici si ne facem noi carare printre jucarii. Cand avem timp si energie, ne punem toti la treaba si facem luna, care tine fix 30 de minute..Dar viata e frumoasa si asa 🙂
[…] Guest Post – Aventurile unei mame dezorganizate (1) […]
Eu nu sunt de acord cu asta. Curatenia e sanatoasa pentru corp si minte. Iulia, stiu despre ce vorbesti. Este greu, dar cel putin o data pe saptamana trebuie sa faci luna in casa. Si eu sunt mega dezorganizata, dar micutul timp liber il dedic casei, face bine la psihic. Cu cat dezordinea e mai mare, cu atat te vei simti mai pierduta in propria casa.
Mai ales ca va veni vremea cand ,,vei preda gestiunea”, in sensul ca va trebui sa o inveti pe cea mica sa fie ordonata. Vei fi modelul ei.
Si eu sunt vraiste mai mereu, dar experimentez zi de zi tot felul de strategii. In 5 luni de maternitate am invatat despre gospodareala chestii pe care nu le-am stiut vreme de 30 de ani.