The Grass Harp face parte din primele opere scrise de Capote, care, in urma succesului altor romane, a ramas intr-un con de umbra. Si eu am neglijat aceste romane, citind mai intai In Cold Blood si Mic dejun la Tiffany.
Paradoxul operei lui Capote rezida acum in capacitatea sa cameleonica de a se adopta mai multe stiluri total distincte de creatie. Pentru ca prin aceste trei titluri am descoperit trei scriitori diferiti, reuniti sub un singur nume.
The Grass Harp este un scurt roman despre un moment de criza dintr-o excentrica familie, formata din doua surori batrane, un nepot orfan si o indianca misterioasa. Cele doua matusi ilustreaza doua tipologii umane total opuse: daca Verena este femeia puternica, rece si avara, Dolly este femeia-copil, cu camera decorata in roz, care iubeste bomboanele si muzica de la radio (vopsit si el in roz). Cand Verena vrea sa-i fure lui Dolly un leac, aceasta alege sa fuga de acasa. Dumul nu este unul lung, pentru ca Dolly se opreste sa traiasca intr-un copac de la marginea orasului. Alaturi de ea raman si indianca si nepotul, carora li se adauga pe parcurs si multe alte personaje, intr-un periplu neincetat la radacinile copacului.
Intreaga aventura este istorisita de nepot, Collin, atunci in varsta de 16 ani. Intamplarile de la poalele copacului, discutiile purtate intre crengile lui, descoperirea sentimentelor si acceptarea lor, reprezinta de fapt momentul cheie in procesul de maturizare al tanarului Collin. Ca si personaj, acesta se inscrie in seria tinerilor care sunt izolati de societate prin faptul ca nu sunt crescuti in familii traditionale.
Romanul este incarcat de numeroase simboluri, cu precadere metafore privind natura inconjuratoare. Simbolul central este iarba din cimitir, care se reflecta multicolora si care “povesteste” vietile celor morti. Astfel zgomotul vantului trecand prin iarba inalta devine o harpa a amintirilor si un impuls pentru Collin sa-si aminteasca povestea locuitorilor copacului.
In acest scurt roman Capote se concentreaza foarte mult asupra analizarii relatilor interumane, asupra felului in care societatea reactioneaza fata de batrani, familie sau fata de cei care, printr-o sensibilitate exagerata, nu se incadreaza in tipare. Si desi Capote a scris The Grass Harp la doar 26 de ani, se poate spune ca ajunsese deja la maturitatea stilistica care sa-i asigure locul intre clasicii secolului.