Am tot mai des zile proaste. Sau nu neaparat proaste prin rezultate, cat ghinioniste prin intamplari si persoane (a se citi soferi) care se intersecteaza cu mine.
Am varsat cafeaua pe mine. Mi s-a umplut masina de fum in plin sens giratoriu aglomerat (luase foc minunatia mea de modulator FM). Am ajuns acasa la o ora decenta (20.00) si nu mai era loc de parcare nici cat sa arunci un ac – am parcat masina in balarii. In seara urmatoare, parcarea era goala – doar masinuta mea statea shiny and sweet inghesuita intr-un colt de parcare pentru ca eu ma gandesc la cei care au nevoie de un loc de parcare (nu ca imbecilul de sofer al unei utilitare Mercedes de 12 m lungime parcate orizontal intr-o parcare unde toti parcheaza vertical).
Apoi mai ies si pe strazi cu masinuta mea shiny and sweet si atunci imi dau seama ca eu, not very deep down inside, sunt misogina, anti soferi care ar trebui sa fie internati la geriatrie si anti emo drivers.
Sa ma explic.
Femeile care conduc calare pe volan. Nu, nu este vorba de vreun handicap al inaltimii, e vorba si de palugiile care conduc cu barbia pe bord, nasul lipit de parbriz, volanul indesat undeva in stomac si incapacitatea de a sesiza altceva decat botul propriei masini.
Tanti, cand tu tragi spre dreapta si deja imi atingi mie oglinda, ai deja o problema mare! Atunci cand eu claxonez prelung (a disperare) si tu tot nu-ti poti dezlipi nasul din parbriz, problema e dramatica pentru ca inseamna ca nu te-au invatat ca exista si oglinzi retrovizoare si alte masini in jurul tau!
Mai exista si acele tanti, frumusele ele asa, de pus in rama pe pitzipoanca. org, care conduc BMW-uri de ultima generatie (productie proprie), care vorbesc la telefon, se rujeaza, isi aranjeaza parul si trag de volan in acelasi timp. Cum adica sa semnalizeze? Pai ce, naiva de mine, eu chiar cred ca ele au timp de astfel de mizilicuri demne muritorilor de rand?! Offf ar trebui sa ma maturizez si eu odata!
Mie imi sunt tare dragi batraneii. Babutele si mosnegutii de la mine din bloc sunt foarte recunoscatori ca traiesc sub acelasi acoperis cu mine. Pe langa faptul ca activitatiile mele nocturne (si diurne :)) le dau subiect mereu proaspat de barfa, imi sunt recunoscatori ca ii mai ajut sa duca o plasa grea, sa isi repare vreo defectiune electrica sau (mult mai banal) sa le tin usa deschisa.
Dar nu imi place de ei in trafic. In primul rand pentru ca (de cele mai multe ori) au cate o coaja de Dacie, cu volanul cat colacul de salvare, cu semnalizarea atat de estompata ca pe o zi insorita nu ai sansa sa o zaresti si cu atitudinea de maestrii ai sofatului („eu conduc de 57 de ani!”).
Nu zau!? Intr-o frumoasa seara de vara am condus numai in flashuri. De ce? Pe Iosif Bulbuca (who the fuck is Bulbuca asta?), unde ai mai da si tu talpa ca se poate, un nene intr-un Citroen de peste 40 de ani, mergea fix pe mijlocul drumului. Restul, in coloana bulversata in spatele lui, cu un 40 la ora chinuit. Incep gingas cu flashuri isterice. Batranelul se uita in oglinda dar nu pricepe. WTF!? Un domn mai nervos in spatele meu, incepe sa claxoneze. Batranelul se pierde si incepe sa mearga in zig zag. Respir si multumesc celui de sus ca eu fac prima la dreapta.
Cu emo kids nu am nimic in mod deosebit. Doar ca am vazut unul mai de aproape decat mi-as fi dorit. Dupa ce am plecat in uruit de motoare pe un verde clar, am fost nevoita sa pun o frana cu scrasnet de roti in mijlocul intersectiei pentru ca un imbecil s-a gandit ca o fi fun sa treaca pe rosu si sa faca jaloane printre masinile care traversau deja intersectia.
Si nici macar nu imi amintiti de politisti.
Trec prin tot orasul la ora de varf, stau in intersectii blocate, privesc cu ochii umezi la cronometrul unui verde care se duce iar eu nu pot sa trec de el pentru ca nu am unde, sunt atat de plictisita incat sunt pe cale sa incep o conversatie cu soferul masinii care sta langa mine de 20 minute, dar nu vad nicaieri picior de politist care sa ajute un pic traficul.
Apoi cand scapi de galma centrala, cand evadezi spre acele drumuri mai libere si incerci curajos sa recuperezi din timpul pierdut, hop si politia. Pitulata in arbusti, cu masina neinscriptionata, dar cu nefericitul cerculet alb pe bord, coboara greoi din masini pentru a-ti administra o sanctiune.
Nu, nu am luat nicio amenda. Mereu scap de radar, dar asa imi vine sa trag pe dreapta langa masina de politie, sa ii apuc de guler, sa ii indes la mine in masina si sa ii duc acolo unde masinile nu mai misca. Fix acolo unde e de lucru si acolo unde nu pica nici un ciubuc.
Pana una alta sper ca mi se va schimba norocul! 🙂