Asa sunt eu azi. Cu un beculet (ditamai candelabru as zice) aprins deasupra capului.
Si totul a inceput de la laboratorul de histologie din aceasta dimineata…
Dar de fapt istoria e mult mai veche.
Peste tot unde am inceput din nou scoala (liceu, prima facultate), primii ani (1-2) au fost facuti taras-grapis. Note mediocre, eu frustrata pentru ca stiam ca pot mai mult, dar pur si simplu nu aveam dovada. Imi priveam cu jind colegii care prindeau cu usurinta informatiile si le redau cu exactitate, in timp ce in mintea mea ele se loveau ca de un zid. Paman nefertil. Piatra seaca.
Apoi, in ultimii ani vesnic ajungeam sa am rezultate foarte bune. Ca si cum mintea mea se deschidea si absorbea toata informatia din urma.
Si nu, nu era o farama de geniu. Era multa munca in urma si simteam mereu ca efortul imi este rasplatit.
Apoi a urmat a doua facultate.
Am pornit increzatoare, stiind ca am avantajul unei minti mai coapte, experienta unei facultati in urma si pasiunea pentru ceea ce imi propuneam sa fac. Stiam ca nu va fi usor, dar nu ma asteptam la ceea ce a urmat.
Din nou mintea mea s-a blocat. Informatiile – oricata rabdare aveam cu ele – nu reuseau sa se fixeze. La primul examen oral, am descoperit ca ma molipsisem si de „impleticeala de limba” si efectiv nu puteam pronunta termenii medicali pomposi care ii indesasem cu chiu, cu vai in cap.
Am dat vina pe minte, pe tipul de informatii (una e literatura, alta e medicina), pe varsta, chiar si pe lipsa de motivare.
Semestrul doi a inceput insa sa faca lumina. Materiile noi, legate de materiile din primul semestru, imi faceau lumina in trecut. Noile informatii (chiar daca mai dificile), ma ajutau sa le inteleg pe cele mai vechi si (teoretic) mai usoare.
Si, inainte de a va dezvalui „secretul”, mai dau un exemplu aparent fara nicio legatura.
Acum cateva luni am primit de facut un proiect fara sa mi se explice de ce trebuie sa-l fac sau la ce i se pot folosi rezultatele. Sa nu va povestesc cati nervi mi-a facut proiectul respectiv. L-am amanat luni de zile si l-am facut doar printr-o minune tehnica, nu pentru ca eu m-as fi putut motiva sa-l fac.
Si era simplu: nu mi se oferise motivul pentru care sa il fac.
Sa revenim. Azi dimineata la laboratorul de histologie s-a ajuns cu discutia la emisferele cerebrale si cum le folosim. Unii sunt stangaci (marea majoritate) si unii sunt dreptaci. De fapt chiar si sistemul de invatamant este construit in asa maniera incat sa ii ajute pe cei stangaci: cei care invata in trepte, cei care pot sa retina un detaliu fara sa aiba nevoie de o viziune de ansamblu. Precum constructia unei case: torni fundatia, apoi ridici peretii etc.
Eu citesc mereu finalul cartii.
Cand incep o noua carte, citesc primele cateva randuri, apoi ii citesc finalul. Nimic nu ii strica savoarea. Dimpotriva: faptul ca ii cunosc finalul ma motiveaza si mai mult sa o citesc pana la capat.
Da, sunt dreptace. Gandesc cu partea dreapta.
De aceea eu nu pot invata un detaliu microscopic daca nu cunosc toata increngatura care il face util. De aceea nu pot face un proiect daca nu ii stiu clar scopul final. De aceea iubesc sa am spoilere: pentru ca imaginea de ansamblu imi da puterea sa inteleg detaliul.
Si de aceea mereu primii ani de scoala au fost pentru mine chinuitori: informatia primita fara logica, fara sa mi se faca legatura cu ceva mai mare, nu avea pentru mine relevanta. Abia cand incepeam sa intrevad contururile puteam sa umplu spatiile goale. Si abia atunci, cu un scop clar definit, mintea mea putea lucra la capacitate maxima.
Si iata cateva sfaturi pentru studentii la care predomina emisfera dreapta(nu mai am chef sa traduc :D):
The right brain however, processes from whole to parts, holistically. It starts with the answer. It sees the big picture first, not the details. If you are right-brained, you may have difficulty following a lecture unless you are given the big picture first. That is why it is absolutely necessary for a right-brained person to read an assigned chapter or background information before a lecture or to survey a chapter before reading. If an instructor doesn’t consistently give an overview before he or she begins a lecture, you may need to ask at the end of class what the next lecture will be and how you can prepare for it. If you are predominantly right-brained, you may also have trouble outlining (You’ve probably written many papers first and outlined them latter because an outline was required). You’re the student who needs to know why you are doing something.If you are right-brained, you may flit from one tack to another. You will get just as much done, but perhaps without having addressed priorities. An assignment may be late or incomplete, not because you weren’t working but because you were working on something else. You were ready to rebel when asked to make study schedules for the week. But because of the random nature of your dominant side, you must make lists, and you must make schedules. This may be your only hope for survival in college.
The right brain, on the other hand, wants things to be concrete. The right brain person wants to see, feel, or touch the real object. Right brain students may have had trouble learning to read using phonics. They prefer to see words in context, to see how the formula works. To use your right brain, create opportunities for hands-on activities, use something real whenever possible. You may also want to draw out a math problem or illustrate your notes.
If you process primarily on the right side of the brain, you use intuition. You may know the right answer to a math problem but not be sure how you got it. You may have to start with the answer and work backwards. On a quiz, you have a gut feeling as to which answers are correct, and you are usually right. In writing, it is the left brain that pays attention to mechanics such as spelling, agreement, and punctuation. But the right side pays attention to coherence and meaning; that is, your right brain tells you it „feels” right.
The right brain person will sound something like this: „Turn right (pointing right), by the church over there (pointing again). Then you will pass a McDonalds and a Walmart. At the next light, turn right toward the BP station.” So how is this relevant to planning study strategies? Right brain students need to back up everything visually. If it’s not written down, they probably won’t remember it. And it would be even better for right brain students to illustrate it. They need to get into the habit of making a mental video of things as they hear or read them.
Hmmm… Am observat şi eu că modalităţile de învăţat diferă de la om la om (sau mai exact de elev la elev); cred că ar trebui să experimentez vederea de ansamblu. Numai că problema mea e şi lenea… Trebuie să găsesc scop la orice, că altfel nu am entuziasm să fac nimic.
Probabil o vedere de ansamblu, în detaliu mi-ar ajuta. Mersi pentru informaţiile folositoare.
Right brain students need to back up everything visually. If it’s not written down, they probably won’t remember it – omg, this is so true ;)) si eu tot cu emisfera dreapta gandesc 🙂
Ma recunosc si eu. 🙂
Nu mi-am pus problema emisferelor, dar am învăţat de mulţi ani să am încredere în intuiţie şi deşi se întâmplă să mai dea şi rateuri, în general ma scoate la liman.
Din păcate a fi „dreptaci” are şi alte neajunsuri, pe lângă cele de care te-ai lovit tu Ama.
Mie de exemplu mie foarte greu să-mi costruiesc mental un proiect nou…unde nu are cum să existe the big picture. Eu trebuie să o creez din fragmente şi până puzzleul nu e gata, e iadul pe pamant. Abia când se conturează imaginea finală ma relaxez şi creativitatea izbucneşte ca din arteziană. Dar de multe ori e prea aproape deadline-ul pentru a fuctifica cum trebuie…arteziana. Şi aşa că rămân cu frustrări după fiecare proiect finalizat, pentru că nu am avut inspiraţie mai din vreme şi deşi ştiu ce putea fi exploatat şi îmbunătăţit substanţial, nu mai am cum să o fac. 🙂
Valentin
Pff, eu imi infranez mereu dorinta de a citi finalul cartii, pentru ca imi place sa fiu luata prin surprindere; cateodata chiar imi dau singura peste mana cand vreau sa trag cu ochiul la capitoul final. O sa incerc si varianta ta 🙂
s-ar putea ca peste cateva luni explicatia sa fie mai convingatoare 🙂
Nu mi-am pus intrebarea niciodata cu ce emisfera a creierului procesez informatiile insa dupa ce am citit ce ai scris tu plus explicatia aceea, mi-am dat seama ca ma regasesc si eu printre acele exemple. Asa ca se pare ca nu fac parte din majoritatea ce gandeste cu partea-stanga.
Nu mai citesc comentariile, ca sunt prea obosita, dar cu ce test ti-ai aflat ce emisfera e predominanta?
eu mi-am facut aici: http://ro.mensa.org/testerom.htm
E al doilea test din lista si pot sa spun ca rezultatele mi-au iesit destul de apropiate, adica 40 si ceva la suat emisfera dreapta si 50 si ceva la suta emisfera stanga, cu inclinatie spre memorie vizuala cam 67% si restul, pe memorie auditiva. Acolo, dupa imagine, arata ca nu conteaza ce emisfera esti cand se stabileste daca esti in genul memoriei vizuale sau auditive.
Oricum, testele astea sunt asa standardizate. 🙂 Gandeste-te ca mai avem si alte tipuri de memorie care nu stim inca de ce apartin (kinestetica, olfactiva). Fa-ti-l si tu. 🙂
Super chestia! De asta mă simţeam chinuit în atâtea ocazii în timpul anilor de studiu. E aşa de aiurea când nu ai privirea de ansamblu! Mă simt ca şi un om cu handicap.
Fain articol.
no, hai sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum. raspund la toata lumea intr-un singur comentariu 🙂
asta se intampla cand se aduna prea multe 🙂
observ ca si voua vi s-a parut la fel de interesanta informatia ca si mie. chiar este un domeniu ce merita explorat.
eu m-am axat aici pe caracteristicile ce tin de invatare, dar aceste caracteristici sunt mai numeroase cand vine vorba sa generalizam. iar daca e sa simplificam cu totul, putem concluziona cu grosolanie urmatoarele:
emisfera stanga = ratiune/algebra; emisfera dreapta = imaginatie/geometrie.
Tipurile de invatare (vizual, tactil, pshiho-motor etc) se aplica in egala masura ambelor emisfere.
Na cam atat 🙂
Va imbratisez cu drag si sper sa aveti o duminica linistita! (eu sunt singura treaza in casa si sunt coplesita de liniste!:)))
Ti-am rasfoit oe ici, pe colo blogurile – cel culinar si cel ‘normal’ si imi plac foarte mult. M-a adus pe-aici o cautare data dupa o paine din faina integrala:-)) (Nenumarate sunt caile Domnului…) Si eu citesc finalul catilor cu mult inainte de a le termina! Si la fel, nu-mi stirbesc deloc interesul, dimpotriva!
In alta ordine de idei, cred ca in descoperirea identitatii nostre (profesionale), in bucuria de-a invata in scoli, o mare problema ne-o ridica actualii dascali, faptul ca nu sunt niste adevarat pedagogi si nu reusesc sa ne faca sa iubim pur si simplu ceea ce invatam de la ei… e prea mult automatism in scolile noastre, poate de aia ne si descoperim foarte greu vocatia…
Intr-o alta ordine, imi place enorm ideea schimbului de carti. Singurul regret e ca sunt dintr-un Bucuresti fooooartee departeeee de Timisoara (din multe puncte de vedere)
Magda
@Magda – daca iti place ideea de schimb de carti sa stii ca este si in bucuresti.
intra pe schimbdecarti.ro si acolo o sa afli mai multe detalii.
in principiu la bucuresti se organizeaza deodata cu timisoara (deci cand fac eu anunt, atunci e si la bucuresti, aceasi zi, aceasi ora, intr-un local numit Lucky 13 (nu stiu unde este).
sper sa mergi! 🙂
Sunt stângaci și am aflat și eu cu puțin timp în urma ca gândesc cu emisfera dreaptă,mi s-a întâmplat de multe ori ca atunci când ma duc la muncă sa știu ce am de făcut chiar înainte de a-mi spune șeful.La scoală nu am fost un elev strălucit dar de multe ori mi s-a întâmplat sa fiu singurul care știa răspunsul corect,chimia si fizica fiind materiile preferate.