Salman Rushdie ne-a obisnuit cu opere de dimensiuni mari si incarcate de foarte mult misticism. Furie, al 11-lea roman al sau, publicat in 2001, nu se incadreaza in aceste tipare, devenind probabil cel mai accesibil roman al sau.
Un roman cu foarte multe accente autobiografice, Furie il are in centrul sau pe profesorul de filozofie Malik Solanka, iar toate celelate personaje sunt aproape inexistente, slab conturate, cu aparitii meteorice, abandonate pe parcurs. Solanka este un barbat de varsta mijlocie, care duce o viata de familie tihnita si aparent fericita, pana intr-o zi cand brusc si fara nici o explicatie, isi paraseste familia si fuge din Anglia la New York.
Creatorul unui fenomen media major, Solanka este autorul unor papusi ce devin staruri de televiziune. Prima si cea mai draga creatie a sa – Isteata – se transforma din papusa capabila sa poarte cele mai complexe discutii filozofice – inteligenta, nostima, usor sarcastica – in tot ceea ce uraste Solanka la societatea in care traieste. Marginalizat, pierzandu-si atat drepturile cat si puterea asupra propriei creatii, Solanka este invadat de frustrare si o furie innebunitoare.
De teama ca aceasta furie sa nu ii afecteze familia, prefera sa fuga pe un alt continent, in orasul care il considera cel mai potrivit pentru a-l ascunde si a-l trece in anonimat: New York. Solanka incepe astfel sa-si exploreze propria furie, furia orasului, sexualitatea, casnicia, originile sale indiene si valentele propriei sale creatii.
Chiar daca Furie nu contine la fel de multe trimiteri spre mitologie precum alte romane rushdiene, autorul aduce totusi in lumea contemporana Furiile si dovedeste astfel, inca o data, infinita sa capacitate de a combina cu naturalete cele mai diverse teme.
Malik Solanka se refugiaza de furie in furie. Incearca abandonul, anularea, anonimatul in singurul loc pe care il considera potrivit pentru a-si descatusa propriile porniri. Raspunsul de care se ascunde, de care ii este teama, ii vine in cele din urma ca o dezlegare.