L-am terminat pe Traian Ungureanu (din seria „eram pe Take Ionescu cand…”).

La Razboiul Timpurilor nu va urma o recenzie. De ce? Pentru ca nu ma simt in stare si nici nu cred ca am opinii sufiecient de clare si bine conturate pentru a o scrie.

Cu toate astea, recomand cartea. Este interesanta pentru cei care doresc sa citeasca despre agonia societatii europene, forta natiunii americane si amenintarea islamului.

Nu am fost mereu de acord cu opinia lui Ungureanu, de multe ori mi s-a parut prea pesimista (sa nu zic paranoica!) dar poate pentru ca eu inca traiesc in lumea mea (bubble girl :)).

Ce am apreciat la carte este faptul ca a vorbit deschis despre bazele Uniunii Europene (desi poate aici eu as fi fost cea un pic mai cinica si as fi subliniat mai mult natura comerciala – subiect pe care l-am mai intalnit tratat deschis doar in Idei in Dialog) , despre „simpaticul” de Ahmadinejad (la vederea caruia, intr-o poza sau la TV, ma apuca toti dracii! – a se citi frica) si despre noul „conciliatorism” european (sa ne amintim ce rezultate a avut in confruntarea cu nazismul).