Titlu – Femeia Nisipurilor
Autor – Kobo Abe

Editura – Univers
An – 2007
Numar pagini – 188
abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Prima linie – Intr-o zi de august a disparut un om.

Ultima linie -Persoana lipsa Niki Junpei este declarata persoana disparuta. 05.10.1962 Tribunalul de Familie, Judecator Chestiuni de Familie

Acest micut roman este o opera kafkian-orientala atat de impecabil scrisa si construind o lume claustrofobica cu atata maiestrie, incat citindu-l am simtit de repetate ori nevoia sa trag lacom aer (de libertate) in plamani si sa probez cu teama daca nu cumva, scrasnind din dinti, simt si eu granulele fine de nisip infiltrate.

Niki Junpei pleaca intr-o excursie de colectare de insecte cu habitat in solul nisipos. Este un om simplu, care nu prea atrage atentia si care are o viata implinita undeva in orasul din care a sosit cu trenul. Dar cum rateaza ultimul tren, cere unui localnic sa il ajute sa-si gaseasca gazda peste noapte. Acesta il duce in casa unei femei si abia a doua zi dimineata realizeaza eroul nostru nefericit ca s-a bagat singur intr-o capcana sinistra.

Si incepe o lunga si incapatanata dorinta de eliberare. De la munca tampa, la siretlicuri, se incearca toate variantele de a iesi din groapa. Dar aceasta zbatere nu face nimic altceva decat sa il afunde tot mai tare pe erou in nisipul inselator care il inconjoara si sa il asemene tot mai mult cu o insecta in care s-a infipt un ac si in zadar mai bate din aripi.

Femeia alaturi de care se afla (ramasa fara nume pe intreg parcursul romanului) a fost un personaj extrem de frustrant pentru mine. Cu o incapatanare de magarita proasta, nu vede dincolo de obligatia de Sisif subjugat de a indeparta zi de zi nisipul care ii inghite casa. Dar pe parcursul romanului, cu cat lucrurile evoluau si deveneam tot mai familiarizata cu atmosfera din groapa, mi-am schimbat complet perceptia.

Brusc nu femeia era personajul incatusat, ci barbatul cu impresia lui de aparenta libertate. Sapand sistematic, zi de zi, fara sa renunte niciodata, cu gandul atat la casa ei cat si la casa aflata sub ea (care ar avea de suferit daca ea nu ar mai sapa), femeia dovedea o putere de caracter care nu poate trezi decat admiratie si respect.

Brusc, aroganta mea si felul meu de a judeca libertatea au suferit o puternica lovitura. Si au inceput intrebarile: si daca….?

In roman se izbesc frontal viziunea Japoniei traditionaliste si cea a Japoniei moderne. Impactul se pierde apoi intr-o lupta pentru supravietuire si pentru viata prin cateva scene intense de sexualitate violenta. Totusi nu cautati placeri sau povesti de dragoste. Sexualitatea este doar o expresie a luptei pentru viata.

Romanul este atat de intens incat taie rasuflarea si produce panica. Mi-am dat seama, in timp ce inaintam cu lectura, ca exprima temeri atat de ascunse incat nici nu stiam ca exista in mine.

Bonus – fragment din film (1964)