Se spune ca nu poti rezolva o problema pana nu constientizezi ca o ai. 
Mereu spuneam ca nu stau mult pe Facebook, ca sunt aglomerata pentru ca am un copil mic si lucrez de acasa si apoi, pentru ca am doi copii mici cu care sunt mai mereu singura. 
Pentru ca asta este prima noastra reactie: sa ne gasim scuze, sa gasim alti vinovati. 
In unele zile, cand bifam putine de pe agenda si ajungeam totusi seara super obosita si surescitata, incoltea in mine gandul ca Facebook-ul e de vina. Dar il alungam rapid: nici nu am stat mult, pe ici, pe colo, am furat cate 2 minute sa mai schimb o vorba, sa mai dau share la un citat plin de intelepciune. 


(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

Am avut si tentative sa imi inchid contul. Nu a mers pentru ca eram obligata sa intru sa contactez unii oameni. 
Am incercat sa imi blochez feed-ul principal (am scris aici cum). E o solutie ok, dar raman grupurile si feed-ul paginilor. Deci din nou nu e o solutie. 
Mi-am dezinstalat aplicatia de pe telefon. Mi-am zis ca nu deschid calculatorul. Erau decizii care ma tineau putin si mereu gaseam o scuza sa intru „putin”, sa mai dau un refresh, sa mai citesc articolul share-uit de nu stiu cine, mai un like, mai un comentariu….dar, serios, nu stateam mult. Doua minute aici, doua acolo, cum puteam si eu sa le fur. 
Si apoi m-am suparat. Stiam de existenta unei aplicatii mai instransigente si mi-am facut curaj sa o instalez pe browser. Si am mers si mai departe. Intre ora 8.00 si 21.00 am doar 20 de minute acces la Facebook. Daca depasesc aceste minute, aplicatia imi blocheaza accesul la pagina. Si nu, nu pot apoi modifica in setari. Dureaza 24 de ore pana se activeaza modificarile. 
In prima zi am fost un erou. Mi-am consumat 10 minute seara, undeva dupa 20.40, adica aproape de limita pe care mi-am impus-o (ora la care copiii merg la somn). 
Dar apoi…
A doua zi m-am prins de dimineata intr-o conversatie. Usurica, hihihi, hahaha. Eu nu stau mult pe Facebook. 2 minute aici, 2 minute acolo. Brusc mi se aprinde notificarea: Mai ai 5 minute din timpul pe azi!
Poftim??!!! Cum 5 minute? Pai eu abia de am intrat! 
Pentru ca da, eu nu stau mult pe Facebook. Nici voi. 2 minute aici, 2 minute acolo. Dar timpul zboara uluitor si nici nu iti dai seama ca de fapt nu sunt 2 minute. Ci 10, 15. Si asa acum, mai prinzi o clipa peste 1 ora, iar pierzi 10 minute….si la cat ajungi pana seara?! 
Eu nici nu indraznesc sa calculez! 
Imi permiteti sa folosesc cuvantul dependenta? 
Dependenta poate fi ceva foarte perfid. Sa nici nu o simti. 
Tu bei doar sa te simti bine, cui ii face rau o bere?! Esti doar un fumator social. Intri pe Facebook doar cand vrei tu, sa vezi ce mai posteaza lumea. 
Nu, nu mi-am ros unghiile de nerabdare sa intru sa vad ce am pierdut. Doar am observat cateva chestii:
1. Cand intru, ma intereseaza chestiile importante pentru mine: pagina si grupul blogului. Intru acolo, citesc comentariile, discutiile, raspund unde e cazul si am iesit. 
Cel mai mare mancator de timp este – din experienta mea – dorinta de a tot da refresh la feed si de a sustine o conversatie, pentru ca astepti mereu un raspuns. Sau intri peste 2-5 minute sa vezi daca ti-a mai raspuns/comentat cineva. Si daca tot esti acolo, hai sa mai dai refresh si la feed. 
2. Am scapat de zgomot. S-a facut liniste 🙂 vizitez doar locurile care imi plac, nu ma mai enervez, nu mai am diverse discutii. Si nici nu mai sunt expusa la feed-ul supra-incarcat de informatie care nu ma intereseaza. 
3. Am TIMP! 
Ok, nu timp sa ma duc la spa sau ceva de genul. Dar am timp sa citesc, sa ma joc cu copiii, sa gatesc. Sa ma opresc. 
4. Sunt mai concentrata
Fluxul acela continuu de informatie si faptul ca Facebook mereu se suprapunea cu altceva ce faceam, obligandu-ma sa fac multitasking, era epuizant. 
Sa va dau un exemplu: de obicei, cand ma asezam sa scriu un articol, ma mai poticneam uneori. Sa te gandesti la o exprimare mai buna, la o idee care sa se lege de urmatoarea etc. Eh, si cand ridicam ochii din text, vedeam notificari in tab-ul de Facebook. Si imi ziceam: pana imi dau seama cum sa continui, ia sa vad ce scrie acolo!
Si zbrrr…s-a dus concentrarea mea! 
Acum nu mai am ce notificari sa verific. Mailul imi este mult mai linistit, iar el imi permite sa raspund cand am eu chef! 
Sa nu ma intelegeti gresit. Acest mesaj nu este unul pasiv-agresiv; nu cred ca Facebook-ul este vreun loc al pierzaniei. Recunosc ca Facebook-ul are partile lui bune. 
Cel putin mie mi-a adus in viata o multime de prieteni, am reusit sa construiesc o comunitate acolo si am invatat foarte multe de la multi oameni frumosi.
Acest articol este insa despre mine si despre faptul ca am realizat ca am o problema.
Desigur, nu credeam ca am una. Stiti voi: 2 minute aici, 2 minute acolo, asa cum le furam eu dintr-o zi aglomerata. Dar de fapt imi aglomeram singura ziua pentru ca niciodata nu sunt doar 2 minute, pentru ca mereu ramane o discutie neincheiata, un thread interesant etc, care te atrage si peste alte cateva minute si – mai ales! – este acea galagie facuta de informatie usoara si superficiala. 
Pentru ca nimeni nu mai are timp sa citeasca. 
Stiti cate comentarii primesc eu – aproape zilnic! – care incep cu „Nu am timp sa citesc articolul, dar nu sunt de acord cu ce zici!” sau „Nu am timp sa citesc articolul, imi poti spune si mie X lucru” (informatia X existand in articol)?
Pentru ca Facebook-ul mizeaza pe informatie rapida, vizuala, superficiala, care sa te faca sa vrei mai mult si mai mult. Si sa fii mereu nesatul, pentru ca de fapt nu ai rabdare sa stai sa si internalizezi. 
Pana una-alta, apreciez noul ritm al zilelor. Am recuperat din citit, sunt mai linistita si cu mai mult chef de joaca. 

Si sunt si pe Facebook, doar ca mai putin si in locurile importante.

Acest articol este despre experienta mea. Ganditi-va si voi de cate ori „furati” cate 2 minute pentru Facebook.

*aplicatia de care vorbeam, e gratuita si se gaseste aici