facebook-news

 

A trecut mai bine de o saptamana de cand pe pagina de Facebook a blogului meu nu mai este activitate. Si cel mai probabil nu va mai fi in curand. A trecut aproape o saptamana de cand pe pagina mea personala de Facebook nu mai este activitate. Si probabil nu va mai fi in curand.
Cei (foarte putini) care au observat acest aspect, m-au intrebat daca sunt ok. De fapt, sunt foarte bine. Nu va faceti griji.

Vedeti voi, daca vorbesti despre intentiile tale inainte de a decide sa renunti la o utilizare a Facebook-ului, lumea te acuza de atitudine pasiv-agresiva sau iti spune ca lucrurile nu vor mai fi la fel fara tine. A doua parte a fost cea mai dificil de depasit idee pentru mine. Asta si ideea ca eu, ca blogger, trebuie sa ma promovez pe Facebook.

In primul rand, sa discut despre afirmatia ca lucrurile nu vor mai fi la fel. Hm, ba vor fi. Fix la fel.
Nimeni nu intra pe Facebook pentru mine sau pentru o singura persoana anume. Eu am reusit sa trec peste acest santaj emotional sau peste aceasta viziune cam narcisista. Am reusit abia cand am decis singura sa ies de pe Facebook, fara sa anunt inainte.
Atractia Facebookului nu rezida in anumite persoane, luate separat, ci in acel melanj de informatie si de notificari continue (am punctat cateva aspecte aici – Deconectarea 2).
Tocmai acest flux de informatie este cel care ma oboseste pe mine. Nu, nu renunt la Facebook pentru ca m-a suparat cineva, ci pentru ca am ajuns la saturatie si sunt prea obosita. Avand la dispozitie foarte putina energie suplimentara, am realizat de fapt cata energie inghite (cu lacomie) un feed de Facebook.
Un scroll de 3 minute te poate lasa epuizat. Aici te enervezi pe politicieni, apoi vezi o idee grozava de DIY, urmeaza niste poze cu copii morti, apoi o pisicuta draguta (si te simti vinovat ca o crezi draguta pentru ca tocmai ai vazut victimele razboiului), apoi un amic simpatic emite o judecata care iti ridica tensiunea (asta daca nu intri intr-o polemica inutila despre politica/religie), apoi vezi o poza cu o prajitura apetisanta….
Intelegeti ideea, nu? in 3 minute ai trecut printr-un carusel emotional care cel mai probabil nu ar fi posibil altfel.

Al doilea punct, poate chiar mai greu de depasit, a fost faptul ca am considerat ca trebuie sa ma promovez pe Facebook ca blogger.
Prin urmare, am investit mult timp si resurse pentru a construi o pagina (care acum are aproape 50.000 de fani!) si un grup frumos si activ (cu peste 2200 membri).
Fiecare incercare de a ma departa de Facebook, esua lamentabil fix in acest punct: promovarea blogului. Si nu doar pentru ca deschideam pagina, ci pentru ca asta cerea timp investit, interactiune, crearea de continut special pentru pagina de FB, fie doar si sub forma de linkuri postate.

Apoi, intr-o zi, mi-am pus intrebarea nerostita pana acum: si daca nu ma mai promovez pe Facebook?
Ce ar fi daca, timpul investit in a ma promova pe Facebook, l-as folosi in a crea continut pe blog? Oare cititorii mei, nucleul acela dur, prefera sa gaseasca ocazional, dupa toanele Facebookului, cate un link postat de mine sau prefera sa gaseasca pe blog cat mai multe articole despre subiectele care i-au interestat in primul rand? Oare nu le arat mai mult respect si consideratie postand mai des (si mai bine), rezolvand micile probleme tehnice ale blogului si respectand promisiunile facute si sa abordez diferite subiecte care ii intereseaza?
Abia cand mi-am pus aceste intrebari, raspunsul a fost evident si a indepartat un moment de panica legat de decizia – cam iesita din comun – de a opri promovarea pe Facebook.


Iata cateva intrebari primite si raspunsurile mele.

1. Nu e o lipsa de respect si de consideratie fata de cei aproape 50.000 de fani de pe pagina de Facebook a blogului? 
Nu. Si sa va spun de ce.
Sunt foarte recunoscatoare ca mi-ati oferit acel like. Daca ar fi dupa mine, el ar valora foarte mult. Dar in algoritmul capricios al Facebookului el nu prea valoreaza mare lucru. Astfel incat, desi ati dat like, sansele sunt mici si rare ca eu sa apar in feed-ul vostru.
Iar eu nu prea am ce face din acest punct de vedere: sunt pe terenul Facebookului, el face regulile. Eu acolo nu sunt stapana pe continutul meu. Pot investi bani in promovare….adica voi dati like paginii, eu muncesc si creez continut pe Facebook si tot eu ii si platesc ca acel continut sa ajunga la voi.
Prefer sa muncesc strict in locul care imi apartine mie, adica acest blog.

2. Cum voi afla cand vei posta ceva nou? 
Foarte simplu. In partea din dreapta a paginii, sub poza mea, este o casuta de abonare. Introduceti acolo adresa voastra de email si veti primi cate un mail in fiecare zi in care postez eu noutati pe blog.

Nu voi face spam! Daca public mai multe articole intr-o zi, veti primi tot un singur mail cu toate articolele (deci aveti grija sa dati scroll in continutul mailului).
…sau pur si simplu sa intrati pe blog 🙂

3. Cum voi mai vorbi cu tine?
Daca vrei sa ma intrebi ceva legat de o reteta, un articol, poti sa imi lasi un comentariu la acel articol. Preferabil, pentru ca asta ma ajuta si pe mine sa vad despre ce e vorba.
Daca vrei sa imi pui o intrebare mai complexa, daca vrei sa imi sugerezi un subiect pe care sa il abordez pe blog, trimite-mi un mail la adresa ama [@] amanicolae.ro

*aici mai vreau sa fac un mic comentariu: vreau ca discutiile cu cititorii mei sa nu mai fie in vazul si accesul tuturor trollilor de Facebook. Acolo nu pot controla mereu situatia, dar pe blog totul este moderat. Si luand in vedere ca eu platesc banii de gazduire, nu am nici o apasare sa sterg comentariile neavenite si sa ofer un spatiu mai frumos si mai linistit de discutie. 

4. Ce se intampla cu grupul? 
Of, asta este cea mai grea intrebare pentru ca emotional de acel loc sunt cel mai legata. Dar am convingerea ca lucrurile vor merge inainte in acelasi ritm acolo pentru ca grupul nu sunt eu, ci sunt oamenii minunati care se afla in el.

5. Stergi contul de Facebook?
Nu.
Vreau sa cred ca am suficient control de sine 🙂 si la fel cum am cont pe n+1 site-uri, asa am si aici un cont. In plus, exista niste aspecte logistice: de exemplu, imi e mai usor sa trimit poze parintilor prin mesaj pe Facebook, multe site-uri permit un login rapid cu contul de Facebook, unele site-uri nu permit comentarii decat cu aplicatia de Facebook.
Pe langa acestea, raspund putin si pentru intrebarea nr. 4, mai vreau sa intru pentru a asigura moderarea grupului de Facebook si sa raspund acolo la eventuale intrebari organizatorice.

6. Renunti la internet???
Nu. Internetul nu e Facebook. Si cred ca fac pasul acesta tocmai pentru ca internetul a intrat intr-un con de umbra de cand cu Facebookul.

7. De unde vei afla stirile? 
Mi-am facut o mica lista de ziare/site-uri pe care le rasfoiesc (aproape) zilnic. Enumar aici MediafaxGandul, Adevarul   (pentru stiri) si PressOne, Casa Jurnalistului, nou lansata Republica dar si cateva publicatii internationale. Pentru mine acest nou obicei de a afla stirile este mult mai eficient pentru ca elimin toate acele titluri si articole senzationaliste (sa nu zic scelerate) de pe site-uri de propaganda.

Concluzie
Voi posta acest articol pe pagina mea de Facebook doar ca informare, astfel incat sa nu se nelinisteasca prietenii, familia mai indepartata si – daca doriti si nu ati facut-o inca – sa va abonati la blog pentru noutati.
Daca aveti comentarii, va rog sa le lasati aici, nu pe Facebook 🙂

Vreau sa repet ca aceasta decizie nu are nici o legatura cu cineva, ci pur si simplu este ceva ce eu simt nevoia sa fac. Si facand asta deja ma simt mult-mult mai bine si este dovada ca este un drum corect pentru mine.
Sa nu va spun cat am citit in timpul asta… 🙂 (si nu feed-uri de facebook!)