De multa vreme ma tot gandesc sa scriu despre tema asta. Sucesc si rasucesc problema in minte si ma intreb daca voi fi inteleasa cum trebuie. Daca nu cumva, ridicand problema, voi avea parte fix de atitudinea pe care doresc sa o ocolesc.

 Impulsul final nu l-am primit insa intr-o situatie personala, ci privind la felul in care sunt tratati cei din jurul meu.
Ceva se intampla si nu este bine, nu este constructiv, nu este sanatos.

 „Sa moara capra vecinului” 

 Stiti vorba, nu? E una dintre cele mai populare si aplicabile zicale romanesti. Si pe buna dreptate.
Dar este mult mai mult decat atat. Nu este vorba doar de ciuda ca altuia ii merge mai bine decat tine, ci din cautarea de scuze si de motive pentru care tie nu iti merge la fel de bine pe cat iti doresti.

Pentru sanatatea noastra, trebuie sa invatam sa fim (mai) pozitivi si optimisti. Trebuie sa invatam sa afirmam lucruri frumoase, desi acest lucru cere uneori un efort urias, mai ales in clipele dificile din viata. Si toti avem astfel de momente.

 Doar ca, de cele mai multe ori, pozitivismul nostru este intampinat cu descurajare si carcoteli.
Cu „Da, dar tu poti face asta pentru ca …” si completati punctele cu orice context doriti voi: ai timp, ai copil cuminte, care doarme, iti permiti, stai la casa, ai masina, ai ajutor samd.
Mereu m-am intrebat daca negativistul de serviciu realizeaza ca prea rar lucrurile se castiga si de cele mai multe ori cineva munceste pentru ele?!

 Sa va dau un exemplu simplu.
 X se apuca sa faca sport si se tine de treaba. Se simte bine, are energie si intelege beneficiile alegerilor sale. Vorbeste cu entuziasm despre asta pentru ca, pana la urma, ca orice obicei, e nevoie de angajament si multa putere sa te tii de treaba. Deci, implicit, de o atitudine pozitiva.
Stiti ce isi va auzi omul asta cel mai des? Ca are timp!
Ca si cum timpul nu ti-l faci tu. Dar este mai usor sa gasesti scuze, si sa refuzi puterea benefica pe care o poate emana un om care are succes in ceea ce face.
Cel mai probabil acel om se trezeste cu o ora mai repede sa faca sport, intainte sa plece la lucru. Sau sacrifica din timpul pe care noi, sedentarii, il pierdem cu un serial sau pe Facebook.

Pentru ca aici e problema mare: unii refuza constant sa invete de la cei mai buni decat noi!
Daca cineva reuseste in ceva, nu e pentru ca avut noroc, ci pentru ca si-a facut norocul: a muncit, s-a implicat, a luptat cu proprii lui demoni sa reuseasca.
E mai usor sa spui ca a avut noroc si ca tu esti un ghinionist. Ghinionul este foarte comod. Da peste tine si in pat, nu e nevoie sa il cauti.

 Va propun un exercitiu de pozitivism.
Data viitoare cand intalniti un om caruia ii reuseste ceva ( o dieta sanatoasa, planul de a face sport sau de a-si dresa cainele), nu ii raspundeti cu traditionalul „da, dar…” ci cu „grozav! spune-mi si mie cum ai reusit!” 
Fiti deschisi sa invatati, sa descoperiti.
Chiar daca nu veti vrea sa urmati acel exemplu, nu va veti fi incarcat voi insiva cu povara unei atitudini negativiste.

Eu imi iau acest angajament si voi incerca sa imi opresc orice pornire de a-mi gasi scuze. Voi lauda mai des pe cei care reusesc. Chiar daca nu voi reusi eu, macar voi fi inconjurata de energia lor pozitiva, de puterea motivationala pe care ti-o da un om care face ceva.