Azi nu scriu eu mult, ci vreau sa va fac o recomandare.
Un articol pe care l-am citit ieri si care mi-a mers la suflet si se potriveste manusa cu ce tot incerc eu sa spun, dar nu imi iese la fel de bine.
Articolul e scris de – deja celebra – Oana Moraru, o persoana care ar putea revolutiona educatia romaneasca, daca cat mai multa lume ar asculta ce are de spus.Mi-a placut inca de la titlu. Cultura vaicarelii. Fix asta e buba: la noi toata lumea se vaicareste de ceva. Ca nu merge, ca nu se poate.Stiti cat de puternice sunt cuvintele? Vaicarindu-ne, repetand zi de zi ce este greu, nu facem altceva decat sa crestem greul la dimensiuni uriase. Nu il facem nici mai usor (desi rolul de victima ne da impresia asta!), nici mai usor de depasit. Ci il transformam intr-un bulgare pe care il rostogolim in zapada si care devine tot mai mare, tot mai mare.Copiii stiu ca atitudinea asta este gresita. Instinctiv. Ei cauta atitudine pozitiva, zambete, oameni care incearca, care cad si se ridica, asa cum se ridica si ei din colb, cu genunchii juliti, dar razand de bucuria experimentului esuat. E o lectie, nu o tragedie. Rana se vindeca, ii face mai intelepti, data viitoare vor stii ca varianta asta nu functioneaza.

O sa repet aici la nesfarsit (sa mi se fixeze si mie bine in minte): noi suntem exemplele lor. Daca noi zambim, ei zambesc.

Incepeti de dimineata cu zambetul pe buze. Cand ii treziti, cand ii salutati, faceti-o cu drag, cu caldura, cu un zambet si o imbratisare. Nu cadeti in rutina si stati doar cu grija a ceea-ce-trebuie-facut si a lui hai-repede-ca-e-tarziu.
Cand ii luati de la gradinita, de la scoala, cand vi se intalnesc privirile dupa o despartire cat de scurta, fiti prezenti, aveti grija sa ii priviti in ochi, sa le zambiti cu dragoste, sa ii salutati cu bucurie.

Aveti grija de voi. De atitudinea voastra, de felul in care gestionati propriul stres. Ei vad si simt.

Vaicareala nu le este lectie. Le este descurajare si blazare. Nu au nevoie de asa ceva.
Voi nu aveti nevoie de asa ceva.

Cititi asadar articolul. Este o lectie, este o solutie pentru a salva putin cate putin sistemul. Incepand cu noi, parintii, incepand de acasa.

Gasiti articolul aici: Cultura vaicarelii si bucuria de viata

sursa poza