Esecul este un aspect atat de subiectiv si intim, incat cuvantul ar trebui sa fie invaluit intr-un nimb de luminoasa sfintenie sau sa devina tabuu, pronuntat cu coborarea inconstienta a vocii, numai in soapta.
De ce?
Pentru ca nu exista esec decat daca vrem noi!
Thomas Edison avea o mare vorba: „I didn’t fail, I just found a thousand ways that don’t work”. Si anume faptul ca daca nu am nimerit tinta (din prima), nu inseamna ca ma pot numi un esec sau sa fiu aratat cu degetul ca un ratat, ci dimpotriva: ar trebui sa fiu apreciat pentru faptul ca incerc!
Dar esecul este tarat undeva pe tribuna judecarii populare, acolo unde fiecare cugeta dupa cum il taie capul, si din firava intimitate sufleteasca, nereusita este transformata intr-un stigmat public, intr-o anatema ce trebuie purtata si atarnata la gat. Si ce este cel mai grav este ca esecul nu isi mai pastreaza un barem de masurare personal, ci se stabileste dupa judecata publica.
Si cand iti spui ca esti puternic si nu te afecteaza astfel de perceptii „invechite”, te trezesti ca iti sclipesc in fata coltii unui alt tip de esec: cel social.
succesul si esecul te transforma intr-o persoana dezirabila sau nu pentru societate. In momentul in care nu reusesti sa obtii ceea ce se considera a fi un succes, esti indepartat.
Am o colega de facultate care repeta anul. Motivele pentru care o face le stie doar ea. Din punctul meu de vedere e de admirat. Eu una cu greu as putea lua de la capat un asemenea angajament. Azi mi-a marturisit ca unii dintre colegi nu o saluta, intorc capul cand o vad si ii evita compania.
Pentru cateva minute nu mi-am gasit cuvintele si am repetat doar (mantric): „Dar nu se poate asa ceva!”
Si astfel aprobriul public isi spune cuvantul. Ca in copilarie cand repetentul era pus in ultima banca, singur si ignorat. Daca ai cazut, iti mai tragem noi cateva peste cap sa te umilim si mai mult.
Eu imi doresc sa-mi lasati mie dreptul de a imi evalua singura nereusitele.
Imi doresc ca fiecare dintre noi sa poata sa sufere din cauza unui esec doar pentru ca si-a dorit atat de mult sa reuseasca, nu pentru ca altii asteptau de la el sa reuseasca.
Imi doresc sa fiu lasata sa imi determin singura ceea ce doresc sa privesc ca esec sau succes. Poate nu imi doresc in viata ce va doriti voi.
Poate ca e timpul sa invatam ce inseamna o adevarata reusita: puterea de a mai gasi energie pentru a merge mai departe dupa caderi repetate.
Keep walking …Johnny!
– I am, but I’m strugeling to go straight…
… şi lasind cinismul deoparte:
Often it’s the journey not the destination that matters.
@Anonimule -exactly my point 🙂
dreptul la actiune, mai bine spus..
esecul sau succesul sunt…aa relative?
viata e pe drum nu la capatul ei.
🙂
O, Ama, cata dreptate ai!
Cred ca cea mai buna cale de depasire a esecului este sa-l uiti, sa-l impingi intr-un coltisor cat mai ascuns, si sa mergi mai departe!
Dar cum sa uiti un esec cand il vezi de fiecare data in ochii celor din jur si cand oamenii gasesc de cuviinta (voit sau nu) sa disece la nesfarsit esecurile altora?
Ioana
Din moment ce incerci sa-l uiti sa-l ascunzi, înseamnă că ţi l-ai asumat (eşecul). Îl percepi astfel şi te afectează. Dar nu trebuie să fie aşa…
Un eşec e atunci când nu înveţi nimic din experienţa respectivă. Dacă ai avut ceva de învăţat, e un început de victorie.
@ constanti – ehhh, ia te uita cine a decis sa iasa din anonimat 😀 foarte, foarte incantata de eveniment 😉
@ Ioana – tocmai de aceea sustin ideea esecului ca un aspect intim. Sa nu mai existe altii care sa judece de ce esti sau nu in stare, fara sa iti cunoasca adevarata valoare.
PS Ma bucur ca ai comentat finally 😉
@Anonimule – (acelasi sau nu :)) – personal, pe mine fiecare esec ma motiveaza si mai puternic.
Ma demotiveaza puternic dezaprobarea celor din jur, dar internalizat, esecul este pentru mine dupa vorba neaosa romaneasca „un sut in fund un pas inainte!” 🙂
Cand iti asumi o responsabilitate mare, cand depind de tine multi oameni, automat toti ochii sunt atintiti asupra ta si au tot dreptul sa decida daca ai facut un esec.
Spre exemplu, oamenii care au votat un presedinte au tot dreptul sa decida daca cel ales a reusit sau a esuat. In asemenea cazuri, esecul nu este ceva intim….
Despre esec poti spune ca este intim numai cand de el nu depind alti oameni.
Ai dreptate! Important este sa ai puterea sa te ridici si sa mergi mai departe.
Poate ca, totusi, este bine sa tinem cont de „ceea ce nu te omoara, te face mai puternic”
@Victor – eh, se pare ca eu am scris postul doar din punctul de vedere al unui om simplu, fara mari rsponsabilitati.
Da, cred ca atunci cand e vorba de altii, esecul poate deveni public. Dar si aici trebuie sa avem grija sa nu generalizam si sa vorbim doar de acele aspecte care afecteaza mai multi oameni/o natiune.
@ Stefan – cred ca datorita acestui aspect (ce nu te omoara te face mai puternic) ma bucur de fiecare esec :))