0
25 In Uncategorized

Din nou

Trecusera mai putin de doua luni de la diagnostic si chiuretaj. Doctorii recomanda trei luni de pauza, nu mereu din motive medicale, ci mai ales sa ai vreme sa te obisnuiesti cu ideea. La consultul post-chiuretaj doctorul mi-a zis ca uterul se reface foarte bine, dar e nevoie de pauza si pentru suflet ca niciodata nu stii cat are nevoie un suflet sa se refaca, sa se vindece, sa acopere cicatrici cu randuri noi de substante nutritive pentru o alta viata.

Trecusera mai putin de doua luni si pentru ca unele semne imi dadeau de gandit am luat un test de sarcina. Negativ. Nu e nimic. oricum, cine se astepta?! E vreme! Stii vorba aia: se prinde cand e pregatit. Evident inca nu s-a vindecat locul.

Mai trec doua saptamani si semnele devin tot mai clare si eu intr-o stare de tot mai profunda negare. Nu si nu si nu. Nu are cum sa fie. E prea devreme. Am avut deja un test negativ. Doar nu se “pozitiveaza” asa simplu. Si ce daca imi intarzie? Mi-a zis mie doctorul ca de la chiuretaj nu ma voi mai putea lauda cu ceasul meu elvetian biologic.
Dar hai, treaca de la mine. Mai iau un test. L-am cerut cel mai ieftin din farmacie. Ce sens avea sa dau banii pe ceva ce oricum va fi inutil?

Ajung acasa si repet procedura. Nici nu ma uit la betigas, il pun in baie si plec. Cand ma intorc in doua minute, a doua linie era de o coloratura aproape violenta. Era mai evidenta decat cea de test. Nu imi venea sa cred. Priveam betigasul si nu imi venea sa cred. Stiam ca de acum e sigur, nu are cum sa iasa un fals pozitiv atat de evident.

Dupa cateva zile am facut si testele de sange. Faimosul hormon bhcg crestea mai mult decat mult dorita dublare la 48 de ore. M-am programat la doctor.

In ziua programarii nu am fost buna de nimic. Am stat ore in sir pe canapea plangand in hohote de spaima. Nu plansesem atat de mult nici la chiuretaj, parca acum toate se revarsau. Bineinteles, exacerbate cum se cuvine de o mare de hormoni! Am ajuns la doctor mai mult moarta decat vie, palida ca o stafie, cu privirea pierduta. Cand doctorul m-a felicitat nici macar nu am schitat un zambet. Eram pur si simplu inspaimantata.
M-a urcat din nou pe masa si din clipa in care ecranul ecografului a inceput sa imi arate interiorul am vazut sarcina. Era mare si era plina. Nu era acel gol negru si inspaimantator de data trecuta. Inauntru erau doua mici entitati – sacul vitelin si un embrion mititel.

Totusi nimic nu era inca sigur. Nu ii batea inca inimioara si nu putea nimeni sa imi spuna daca e in evolutie sau nu. Asa ca la acea vizita nu am primit decat o confirmare: da, eram iar insarcinata.

Urma sa astept o saptamana. Dupa fix o saptamana urcam din nou pe masa pentru a vedea un samburel care crescuse de 6 ori si in care batea o inima puternica. Se vedea, se auzea o inima intr-un corp de cativa mm.

O data cu inima auzita la ecograf, mica minune si-a facut simtita prezenta in permanenta. Mai exact acele greturi de dimineata la mine sunt greturi de intreaga zi si uneori noapte, nu suport nici gandul de mancare si cand beau apa imi vine sa vomit.

Este magic! 🙂

Si nu sunt ironica.
Prima sarcina a fost linistita, nu am avut nici macar o data greturi, simptomele imi erau toate estompate. Atunci credeam ca e o sarcina usoara. Acum nu imi doresc decat sa imi fie rau. Sa imi amintesc in fiecare secunda a fiecarei zile ca ceva creste in mine. Si creste, se dezvolta, este viu, ma solicita.

Poate va veti intreba daca nu imi este teama. Imi este atat de teama ca uneori simt ca paralizez. Da, acum inteleg de ce e nevoie de timp si pentru suflet. Pentru ca e inspaimantator si nu poti sa nu te gandesti la sarcina pierduta.
Si nici acum nu suntem scapati de ce e greu. Inca ma intreb daca la urmatorul eco va fi acolo, daca a crescut si daca este bine. Ma intreb si daca nu il voi mai vedea acolo, daca nu va mai bate inimioara, daca voi mai avea curaj sa incerc din nou. Si daca da, cat timp va trebui sa treaca atunci?

La prima sarcina citeam statisticile ingrijoratoare si ziceam “Nu mi se poate intampla tocmai mie!”. Si mi s-a intamplat tocmai mie.
Si acum mi se strange sufletul si in secunda urmatoare vreau sa explodez de fericire. Intr-o clipa ma gandesc “dar daca…” si in urmatoarea, dupa un moment de greata chinuitoare, stiu ca e inca acolo.
Nu pot descrie si nu pot cuprinde in cuvinte. Doar ca viata mea se masoara acum in vizite la doctor si analize.

You Might Also Like

25 Comments

  • Reply
    Anonymous
    29/08/2010 at 13:41

    Felicitari! Nu pot sa-mi imaginez prin ce ai trecut, dar iti tin pumnii sa fie totul ok.
    Vei fi o mamica minunata! 🙂

  • Reply
    Lavinia
    29/08/2010 at 14:31

    Draga Ama, felicitari din tot sufletul. Iti doresc tot binele din lume si sa fie totul perfect de data aceasta. Va tinem pumnii si labutele 🙂

  • Reply
    Rox
    29/08/2010 at 15:04

    Felicitari!
    Ma bucur tare mult ca totul este bine si iti vom tine pumnii pentru o sarcina usoara si fara probleme.

  • Reply
    Mihai Anton
    29/08/2010 at 15:38

    Doamne ajuta! sa fie bine de data asta …

  • Reply
    alison
    29/08/2010 at 16:03

    felicitari,sanatate maxima si sa fie totul ok!cu mult noroc!

  • Reply
    DiAnais
    29/08/2010 at 17:11

    Yuhuuuu!! De cand asteptam vestea asta!! 🙂 O sa va fie bine! Trebuie sa fie!
    Te pup si te imbratisez si astept pozica de la eco 😀 !

  • Reply
    ama
    30/08/2010 at 05:31

    Va multumesc tuturor 🙂

    Diana deocamdata nu fac publice pozele de eco ptr ca cred ca numai pe noi, viitorii parinti, ne emotioneaza :)) asteptam sa aiba mai multe detaliI! 🙂

  • Reply
    Maya
    30/08/2010 at 17:50

    felicitari! te pup!

  • Reply
    Cârtiţoiu`
    31/08/2010 at 06:07

    Felicitări!!! Pusi.

  • Reply
    Gabriela Savitsky
    31/08/2010 at 06:36

    Este magic şi aşa va rămâne, Prinţesă-Mămică!

  • Reply
    Rebe cu bebe
    31/08/2010 at 19:28

    Ieeeeeiii!!! Felicitari!!! Din suflet ne bucuram pentru voi! Nu stiu de ce dar eu am doar sentimente pozitive legate de bebele vostru, oricum stiam ca asta se va intampla de cand am fost la voi. Doreste sa vina in familia voastra si trebuie sa-l asteptati cum se cuvine. Aldo ce a zis? Sa se bucure ca o sa aiba un fratior!!! O sa-l plimbe cu carutul ca nu e greu, hehhe. Errr, eu asa zic ca e baietel… tu pari genul de mama de baiat desi… sincer… Dan pare genul de tata de fetita. De asta nu vreau sa fac pronosticuri, asteptam… Ne bucuram nespus! Sa fie intr-un ceas bun si ingerii sa-l pazeasca si sa-l creasca mare de 4 kile 300 (iar asa imi zice intuitia) acolo in pantecul tau. Va pupam!!!

  • Reply
    ddunia
    01/09/2010 at 18:57

    Felicitari! Numai ganduri bune!

    P.S. Sper sa ne vedem intr-o zi in parc cu copiii intr-o mana si cu cainii alaturi… 🙂

  • Reply
    ama
    02/09/2010 at 06:39

    Maya, Cartitoiu, Gabriela – va multumesc mult de tot! 🙂

    Rebecca -imi amintesc cand ati fost la noi ca am zis ca nu se poate face copil pe canicula asta. Si noi fix atunci l-am facut :))) sa stii ca ai perfecta dreptate cu mama de baiat si tata de fetita! :)) dar eu simt ca fetita e, ca ma chinui tare-tare cu greturile 🙂

    Ddunia – multumesc 😉 haita mea de caini e cam needucata pentru iesiri in societate, doar Aldo mai poate fi scos in lume. Dar ar trebui ca pe mine m-au fermecat acei ochisori albastri de la tine :))

  • Reply
    Mrs. Green Foot
    02/09/2010 at 20:52

    Un big hug Ama!

  • Reply
    Glen Glen
    03/09/2010 at 05:46

    Va doresc tuturor celor ce va aflati pe site-ul acesta multa sanatate

  • Reply
    Tomata cu scufita
    03/09/2010 at 07:48

    Felicitari. Iti tin pumnii sa fie o sarcina fara probleme si sa nasti un bebe frumos si sanatos 🙂 :*

  • Reply
    ama
    04/09/2010 at 07:07

    Mrs Green Foot – un big hug back to you :))

    @Glen Glen – multumim 🙂

    @Tomata – multumesc mult 😉

  • Reply
    Corina
    04/09/2010 at 07:44

    Ama abia cuma am citit, e super! Felicitari din inima! nici nu stii cat ma bucur, e ca si cum te-as cunoaste…Sanatate multa!

  • Reply
    Anonymous
    04/09/2010 at 13:45

    Felicitari!!! Din tot sufletul!!
    Sa stii ca sentimentele astea contradictorii, frica, asteptarea ecografului ca sa certifice ca totul e ok sunt perfect normale si-ar fi fost acolo chiar daca n-ai fi trecut prin ce ai trecut! Iti spun din experienta :D. Am trait intr-o panica continua timp de 9 luni… Asa ca sfatul meu este: ai incredere in Dumnezeu ca totul va fi bine si bucurate de perioada asta, e singura in care-l vei avea pe bebe numai pt tine :d Pup!

  • Reply
    ama
    06/09/2010 at 05:59

    @Corina multumesc mult 😉

    @Anonima 🙂 pe mine deja ma scoate din minti ca ma caut de simptome si desi sufar de niste greturi infioratoare, de nu ma pot indeparta la mai mult de 5 m de un wc, eu ma mai intreb daca e placebo?! :))mai am 4 zile pana la urmatorul eco si ma mai linistesc o vreme dupa aia 🙂

  • Reply
    Andreea
    07/09/2010 at 09:00

    Draga Ama vreau sa te felicit si sa te incurajez ca va fi bine pana la capat!! Anul trecut pe vremea aceasta aveam cam 14 saptamni de sarcina.. si pana la 39 de saptamani si 6 zile, nu a vrut sa isi arate nasucul! Urmeaza un drum lung, placut si in acelasi timp plin de intrebari, temeri, nerabdare pt urmatorul eco pt a-i auzi inimioara si a te linisti.. sa iti "spuna" ca este acolo si sta cuminte pana la marea intalnire!! Multa sanatate si sa te gandesti ca la anul pe vremea asta ai sa iti strangi puiul in brate si ai sa-i alini durerile de burtica… Va fi frumos. Pot sa iti recomand sa te inscrii pe un site (nu dau nume aici sa nu te superi, decat daca imi dai voie), si sa aderi la odissea ce corespunde DPN-ului tau. Vei gasi acolo o multime de viitoare mamici si va veti imprieteni, va veti sustine/incuraja una pe cealalta, va veti impartasi trairile/temerile… Sper sa nu te superi ca am scris asa mult! Am sa spun o rugaciune cu bebe al meu pt voi. Pup!!

  • Reply
    ama
    08/09/2010 at 07:26

    Andreea multumesc mult pentru mesaj 😉 nu e nevoie sa-mi spui numele site-ului ca deja fac parte din comunitate. De fapt la pierderea sarcinii trecute acolo am gasit cel mai mare sprijin. Multa sanatate! 😉

  • Reply
    Andreea
    10/09/2010 at 06:56

    Felicitari Ama, acum am reusit sa iti iau din urma postarile! Doamne ajuta sa fie totul bine.
    te pupam

  • Reply
    Mihaela
    11/09/2010 at 14:32

    Felicitari!

  • Reply
    ama
    12/09/2010 at 11:33

    Andreea, Mihaela – multumesc 😉

  • Leave a Reply